Cazinoul din Constanta isi serbeaza centenarul in paragina

Lucrările de reabilitare promise de către concesionarul edificiului au fost sistate din cauza crizei. Reprezentanţii Primăriei spun însă, că ar putea fi reluate din toamnă

Clădirea emblematică a Constanţei veghează faleza ce se întinde de-a lungul Bulevardului Elisabeta, de un secol. Timpul, neiertător cu oamenii ce şi-au trăit episoade din poveştile de dragoste în acest spaţiu, folosit ca decor în multe pelicule cinematografice, apasă greu şi pe acest edificiu, renumit pentru arhitectura sa.

Anul acesta se împlinesc o sută de ani de la inaugurarea clădirii şi totodată, doi ani de când o firmă israeliană a semnat un contract de concesiune pe 49 de ani cu municipalitatea, în scopul declarat de a amenaja aici „un centru de divertisment de anvergură internaţională". Aşa promiteau reprezentanţii Queen Investments Inc SRL în urmă cu doi ani, mai exact pe 28 mai 2008, când au anunţat începerea renovării clădirii istorice din Constanţa. Arhitecţii implicaţi în proiect promiteau atunci că vor face totul pentru ca acest edificiu să fie serbat în straie noi, la împlinirea a o sută de ani de existenţă. Cu toate acestea, la Cazinou nu s-a mişcat nimic. Cel puţin, nu la exterior, iar din câte am aflat, nici în interior lucrările nu sunt cu mult mai avansate. Arhitectura somptuoasă a clădirii contrastează cu zidurile înnegrite de praf şi aerul marin. Ochiurile de geam, sparte, sau care pe alocuri lipsesc în întregime, conferă clădirii un aer sinistru, de conac bântuit. Un astfel de peisaj poate părea atractiv doar vânătorilor de fantome, nu şi pentru turiştii obişnuiţi. În plus, nici pe faleza din faţa Cazinoului nu s-a mai pus o lespede de ani buni. Cu toţi stabilopozii, valurile mării tot au muşcat din malul înalt, astfel încât faleza este acum în pericol de prăbuşire. Din loc în loc, au fost amplasaţi stâlpi de avertizare pentru a împiedica trecătorii să se apropie la mai puţin de un metru de balustradă. De prisos să mai spunem că peisajul este unul trist şi că, privit de la piciorul stâlpilor balustradei care stă să se surpe în mare, Cazinoul are deja aerul dezolant al clădirilor abandonate.

Firma mai are trei ani să reabiliteze edificiul

Pentru a vedea care mai este stadiul lucrărilor, l-am contactat telefonic pe Liviu Tramudana, purtătorul de cuvânt al Primăriei. El a precizat că lucrările de reabilitare a Cazinoului au fost sistate de concesionar din cauza crizei. „Din câte ştiu, au decopertat pereţii pe dinăuntru, dar s-au oprit din lipsă de fonduri", ne-a declarat Tramudana. Reprezentantul Primăriei Constanţa a adăugat că din informaţiile pe care le deţine, lucrările ar urma să fie reluate după sezonul estival 2010. „Deocamdată, lucrările sunt în grafic, cum s-ar zice, pentru că firma concesionară are termen cinci ani să reabiliteze Cazinoul, deci mai este timp. Abia după acest termen, dacă nu au fost îndeplinite obligaţiile prevăzute, contractul se reziliază", a mai spus Tramudana. Firma israeliană plăteşte Primăriei o redevenţă anuală de 140.000 euro. În ceea ce priveşte surparea falezei, reprezentantul municipalităţii a precizat că reprezentanţii conducerii Facultăţii de Construcţii din cadrul Universităţii „Ovidius" efectuează o expertiză pentru a stabili care sunt soluţiile de reabilitare a falezei. „Din câte ştiu, în prezent se fac tot felul de măsurători pentru a se elabora o expertiză, chiar şi financiară, pentru a vedea cât vor costa lucrările", a precizat Tramudana. Întrebat dacă totuşi, se va marca centenarul Cazinoului, reprezentantul primăriei a spus că nu sunt bani.

Scurt istoric

Cazinoul Constanţa a fost construit în anul 1909 şi inaugurat în luna august 1910. Cazinoul a reprezentat una dintre clădirile emblemă ale Constanţei. În zona în care se află astăzi mai fusese, între 1880-1902, o construcţie de lemn, o cazină - loc pentru spectacole de teatru, baluri, loc de recreare pentru turişti. Iniţial, planurile pentru ridicarea edificiului au fost întocmite de către arhitectul Petre Antonescu, care a proiectat o clădire al cărei stil arhitectonic se inspira din tradiţiile artei româneşti. După terminarea fundaţiilor, însă, planurile au fost schimbate, primăria încredinţând modificarea lor arhitectului francez Daniel Renard - care a renunţat la principiile stilului românesc, în favoarea unui melanj de motive decorative ce au încărcat şi mai mult ansamblul. Există mai multe legende legate de cazinoul constănţean, care-i conferă o aură de mister. Una dintre ele şi cea mai populară, spune că a fost construit în formă de dric în memoria fiicei moarte a arhitectului.