Ce se întâmplă cu animalul de companie la divorț?

De cele mai multe ori, divorțul nu implică doar despărțirea fizică și emoțională a soților, ci și împărțirea bunurilor dobândite de aceștia pe parcursul căsniciei. În astfel de situații, se ridică deseori următoarea întrebare: ce se întâmplă cu animalele de companie în caz de divorț?

Astfel cum urmează să analizăm, se poate observa că, deși animalele de companie sunt considerate de stăpânii lor ca fiind membri ai familiei, legislația civilă le tratează diferit.

Statutul juridic al animalelor de companie

Potrivit reglementărilor în materie, animalele de companie sunt încadrate în categoria bunurilor mobile. Codul civil specifică în art. 539 că „Bunurile pe care legea nu le consideră imobile sunt bunuri mobile”. Mai departe, interpretând per a contrario definiția oferită de Codul civil bunurilor imobile, putem concluziona că animalele se încadrează în categoria bunurilor mobile, dat fiind că nu au o așezare fixă și permanentă într-o locație determinată și pot fi deplasate, scrie Legal Badger.

Cum se împart bunurile la divorț?

La divorț, bunurile sunt împărțite în funcție de regimul matrimonial ales de soți la momentul căsătoriei. Codul civil oferă trei opțiuni: comunitatea legală, separația de bunuri și comunitatea convențională. Fiecare regim are propriile reguli privind administrarea și împărțirea bunurilor.

• Comunitatea legală: în cadrul comunității legale, bunurile dobândite în timpul căsătoriei devin proprietatea comună în devălmășie a soților, iar pentru a dispune de acestea este necesar acordul ambilor soți;
• Separația de bunuri: regimul separației de bunuri presupune că fiecare soț păstrează proprietatea exclusivă asupra bunurilor sale, însă ambele părți sunt responsabile în solidar pentru cheltuielile căsătoriei;
• Comunitatea convențională: permite soților să modifice dispozițiile regimului comunității legale printr-o convenție matrimonială, oferindu-le astfel flexibilitate în gestionarea patrimoniului comun și posibilitatea de a include clauze specifice, precum cea de preciput;

La încetarea căsătoriei prin divorț, se procedează la partajul bunurilor conform regimului matrimonial aplicabil. Acesta poate fi realizat prin bună învoială, adică prin realizarea partajului printr-un acord notarial, sau pe cale judecătorească, fie concomitent cu procesul de divorț, fie ulterior, printr-o acțiune separată.

Potrivit art. 669 din Codul civil, acțiunea de partaj este, de regulă, imprescriptibilă, adică poate fi introdusă oricând. Soții au opțiunea de a efectua partajul total sau parțial al bunurilor.

Astfel, cota-parte din bunurile supuse partajului se stabilește în funcție de contribuția individuală a soților la dobândirea bunurilor de împărțit, cu o prezumție legală de contribuție egală. Ulterior, bunurile partajate devin proprietate individuală a fiecărui soț, iar cele neîmpărțite rămân în proprietate comună.

La cine rămâne animalul de companie după divorț?

În contextul partajului, animalele de companie sunt tratate ca bunuri mobile, făcând parte din patrimoniul matrimonial supus împărțelii. Deși acestea au o valoare economică variabilă, în funcție de specie și rasă, valoarea lor afectivă este adesea mult mai mare pentru soți.

Tratat ca bun mobil, în cadrul procedurii de partaj, părțile au dreptul de a solicita instanței judecătorești pronunțarea unei hotărâri privind atribuirea animalului de companie, recunoscându-se astfel importanța lor în cadrul familiei, dincolo de statutul lor juridic de bun mobil.

Așadar, judecătorul poate dispune atribuirea animalului în favoarea unuia dintre soți, cu obligația corelativă de a achita celuilalt soț o compensație pecuniară proporțională cu valoarea bunului.

De asemenea, există cazuri în care judecătorii au recunoscut animalele de companie ca fiind ființe vii și nu simple bunuri mobile, tratându-le într-o manieră similară cu cea aplicată custodiei copiilor. Un caz recent din Oradea a adus în prim-plan această dilemă, dat fiind faptul că judecătorii din Chișineu-Criș au pronunțat o decizie într-un proces de divorț, recunoscând că animalul de companie nu este doar un bun mobil, ci o ființă vie, tratând astfel problema dintr-o perspectivă atât afectivă, cât și juridică.

Această hotărâre reflectă o practică internațională de reevaluare a statutului animalelor de companie de către instanțele de judecată, evidențiind tranziția de la tratarea lor ca bunuri partajabile la subiecte ale custodiei, abordare similară evidențiată recent Franța, Spania și unele state americane.

Prin urmare, se poate considera că statutul juridic al animalelor de companie în cadrul divorțurilor este în tranziție. Deși normele legale le clasifică drept bunuri mobile, instanțele încep să recunoască valoarea afectivă și importanța animalelor de companie în viața familială.

Pe viitor, este posibilă o schimbare a paradigmei juridice, în care animalele de companie să fie tratate mai degrabă ca membri ai familiei, supuși unei proceduri similare stabilirii custodiei, decât ca simple bunuri partajabile.

Citește și

Divorțul. Ce drepturi au cele două persoane după dezlegarea căsniciei?