Centrulnatura.ro Pofta de zahăr poate fi un mecanism necesar de apărare

• O persoană aflată în stare de epuizare de suprarenale are mari dificultăţi în menţinerea unei glicemii normale.  

 
Motivul este funcţionarea anormală a căilor metabolice de producţie a energiei (glucozei) pornind de la carbohidraţi şi grăsimi.
 
 
De aici, nevoia persoanei de a consuma direct zahăr, pentru a furniza combustibil celulelor (în special celor din creier, total dependente de glucoză).

Reglarea glicemiei depinde de mai mulţi factori, inclusiv activitatea optimă a glandei suprarenale, secreţia de insulină (pancreatică) şi cortizol (suprarenal), funcţia hepatică optimă, precum şi o digestie adecvată, şi o asimilare a grăsimilor şi carbohidraţilor.
 
 

Multe persoane aflate în starea de epuizare a suprarenalelor au fluctuaţii mari ale glicemiei. Mulţi suferă de hipoglicemie, sau nivel scăzut al glucozei în sânge. Alţii au hiperglicemie sau diabet, dar nu sunt în stare să utilizeze (sau să ardă) tot zahărul disponibil din sânge.
 
 




Tulburarea funcţiilor oricăror dintre organele mai sus descrise determină apariţia „poftei” de zahăr sau de carbohidraţi simpli.
 
 

Pentru că zahărul este forma cea mai simplă de combustibil, el poate fi utilizat (sau „ars”) în organism şi folosit ca atare în producţia de energie.
 
 
 

 
Pofta de zahăr poate fi un mecanism necesar de apărare, pentru evitarea unei catastrofe. Creierul nu este în stare să depoziteze glucoză şi dacă nivelul glicemiei scade sub 65 mg/100 ml, persoana poate trăi anxietate intensă, stare de confuzie şi nervozitate. Oamenii devin violenţi atunci când nivelul glicemiei scade brusc.
 
 

Şi pofta de alcool poate apare din acelaşi motiv. Alcoolul poate fi folosit ca un substitut pentru zahăr. Mulţi cercetători au arătat că organismul majorităţii alcoolicilor este într-o stare de epuizare a suprarenalei.
 
 
Sursa text: www.centrulnatura.ro
 
 
Sursa foto: Pixabay