CJC organizează licitaţii pentru demararea reabilitării Edificiului Roman cu Mozaic, a sediului MINAC şi a Cetăţii Carsium

 

„Restaurarea, conservarea, amenajarea şi valorificarea cultural-turistică a Cetăţii Carsium (Hârşova) - Castrul roman“, „Restaurarea, conservarea, amenajarea si punerea în valoare a Edificiului Roman cu Mozaic“ şi „Restaurarea sediului Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa“ sunt trei proiecte pentru care administraţia locală (Consiliul Judeţean Constanţa) va organiza licitaţii în următoarea perioadă. 
 
Procedura de achiziţie are în vedere elaborarea documentaţiei tehnico-economice, faza studiu de fezabilitate/DALI (inclusiv studii de teren - geotehnic, topografic etc.), a expertizei tehnice, analiza cost-beneficiu şi planul de marketing, precum şi întocmirea documentaţiilor complete necesare depunerii, obţinerii şi predării către beneficiar a tuturor avizelor, acordurilor sau autorizaţiilor.

Carsium ar putea fi redată circuitului cultural-istoric

Cetatea romană şi romano-bizantină Carsium s-a construit, probabil, peste o fortificaţie getică, încă din a doua jumătate a secolului I p. Chr. Cetatea este menţionată frecvent în toate documentele antichităţii începând din secolul al II-lea p. Chr., până în secolul al VII-lea, cu numele de Carsum, Carsio, Carso, Carsos. Sursele istorice indică distrugerea repetată a cetăţii şi refacerea ei în timpul împăraţilor Constantin cel Mare şi Justinian. Cercetări mai vechi, dar şi cele recente, au scos la suprafaţă materiale arheologice de mare valoare ştiinţifică şi muzeografică atât în fortificaţie, cât mai ales în necropolele acesteia. La Hârşova se cunoaşte cel mai mare număr de borne de drum roman din Dobrogea: zece până în prezent. Acest fapt demonstrează că autorităţile au reparat şi întreţinut permanent, în antichitate, drumurile care-i asigurau legătura cu celelalte aşezări. Prin pacea de la Adrianopol, Poarta este obligată să dărâme fortificaţiile de pe malul drept al Dunării, iar cetatea este aruncată în aer. Pe locul ei se clădeşte Hârşova modernă. Din ruinele cetăţii, astăzi se mai văd câteva ziduri impunătoare.
 
„Turnul comandantului“, pe latura de nord a incintei mici, se păstrează pe înălţimea de peste nouă metri. La Dunăre, un zid monumental, lung de circa 40 m, marchează zona în care a activat portul din antichitate până la distrugerea cetăţii, vreme de 17-18 secole. Oraşul de astăzi se ridică peste cetatea romană, romano-bizantină, medievală şi necropolele acestora. Alături de cetate se găseşte o aşezare neolitică cu o vechime de şapte milenii. Evoluţia acestora se află în vitrinele Muzeului Carsium. Prin marea zestre istorică, Hârşova are o semnificaţie cu totul specială: este locul unde poţi învăţa să convieţuieşti cu propria istorie.

Edificiul Roman cu Mozaic, monument istoric lăsat în paragină

Edificiul Roman cu Mozaic din Constanţa a fost descoperit în timpul lucrărilor edilitare întreprinse în anii 1957-1959 în Piaţa Ovidiu. Este declarat monument istoric şi face parte din rămăşiţele oraşului antic Tomis. Complexul a fost construit din trei terase şi făcea legătura între nivelul oraşului şi cel al portului antic. Monumentul avea, iniţial, peste 2.000 de metri pătraţi de mozaic şi, cel mai probabil, susţin sursele istorice, a fost înălţat în secolul al IV-lea e.n., probabil sub împăratul Constantin cel Mare, fiind reparat în diverse etape până la sfârşitul secolului al VI-lea, când îşi încheie existenţa, căzând în ruină odată cu decăderea activităţilor comerciale ale cetăţii. Din suprafaţa iniţială de 2.000 m se mai păstrează circa 700 mp - suficient însă pentru a deduce că suntem în faţa unei mari construcţii portuare. Terasa superioară era ocupată de o sală de dimensiuni impresionante (100 m lungime şi 20 m lăţime), acoperită probabil, în antichitate, cu o imensă boltă sprijinită de stâlpi. Din această sală astăzi se mai păstrează o parte din peretele lung şi unul dintre pereţii laterali. Specialiştii aveau să stabilească faptul că descoperirea era una importantă.
 
De altfel, în această zonă se afla în antichitate centrul economico-social şi comercial al oraşului Tomis. Una dintre aceste clădiri era un edificiu comercial pavimentat cu un mozaic multicolor. Sub acesta se aflau 11 magazii mari, pentru depozitarea mărfurilor care tranzitau în bazinul Mării Negre şi al Mediteranei, având în vedere că portul antic se afla în imediata apropiere a edificiului. Sub bolţile acestor magazii, prăbuşite din cauza cutremurului din secolul al VI-lea, au fost descoperite, în anul 1968, 120 de amfore pline cu substanţe aromatice, răşini şi lingouri de fier pentru atelierele care deserveau portul. Monumentul nu a mai fost restaurat de la sfârşitul anilor '80, când studenţi de la Facultatea de Artă din Bucureşti veneau în fiecare vară şi curăţau fiecare bucată de mozaic. Au trecut 26 de ani de când nu s-a mai făcut nimic pentru această comoară a Tomisului.
 
Începutul anilor 2000 a adus o degradare perpetuă a Edificiului Roman cu Mozaic, motiv pentru care a fost chiar închis, în anul 2014, timp de o lună. Monumentul are nevoie de reparaţii urgente, pentru care nu au existat niciodată fonduri, nici în bugetul Muzeului de Istorie Naţională de Arheologie Constanţa, nici la Consiliul Judeţean. La momentul redactării acestui material, toate speranţele sunt legate de fondurile europene, cu care administraţia judeţeană vrea să reabiliteze, să conserve, să restaureze şi să amenajeze monumentul.

MINAC, din 1977 în sediul care are nevoie de renovare

Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa a fost înfiinţat în anul 1878, însă nu a avut un sediu stabil decât în anul 1914. În 1977, cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la revenirea Dobrogei la Statul Roman, muzeul a fost reamenajat. Muzeul este găzduit într-o clădire-monument, fiind fostul sediu al Primăriei din Constanţa, construită între anii 1911-1921 de către arhitectul Vasile Ştefănescu, şi are un patrimoniu de peste 430.000 de obiecte, a căror tipologie cuprinde profilul aşezării de-a lungul secolelor. Dintre exponatele celebre, amintim: zeiţa Fortuna cu zeul Pontos, doi protectori ai oraşului şi portului, şarpele Glykon, gânditorul de la Hamangia şi femeia sa.
 
Potrivit site-ului MINAC, pe 22 septembrie 1957 s-a inaugurat, parţial, muzeul în noul său sediu. După terminarea festivităţilor, lucrările de organizare au fost reluate, astfel că, la finele anului, obiectivul a fost atins: Muzeul de Arheologie Constanţa exista cu o expoziţie de bază, laborator de restaurare, bibliotecă de specialitate, mobilier modern. Pe 25 decembrie 1977, s-a inaugurat Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa. Atributul de naţional acordat unei instituţii provinciale este expresia pe deplin justificată de poziţia ştiinţifică şi de propagandă a instituţiei. Spaţiul expoziţional ocupă trei niveluri: parter, etajul I şi etajul II. La parter sunt amenajate două săli de Tezaur; etajul I cuprinde, cronologic, istoria veche şi medievală a Dobrogei; la etajul II continuă istoria modernă şi, de asemenea, sunt amenajate câteva expoziţii tematice.