Condamnati la singuratate de propriii parinti

Fenomenul abandonului ia amploare

Tot mai multi copii sunt abandonati in sectiile de pediatrie ale spitalelor, de parinti care, ulterior, isi motiveaza fapta afirmand ca nu au putere financiara sa ii creasca * O alta cauza a abandonului este legata de mentalitatea conservatoare a multora dintre semenii nostri, minorele care au ramas insarcinate fiind obligate de familie sa isi paraseasca nou-nascutii * O mare parte din acesti minori au viitorul compromis si ajung sa traiasca pe strada * Serviciile sociale incearca prin intermediul programelor derulate reintegrarea sociala a copiilor strazii, dar procedura este una anevoioasa si cu rezultate destul de modeste #

Tot mai multi copii abandonati prin spitale

In ultimele luni s-au raportat tot mai multe date referitoare la abandonul copiilor. Numai la Spitalul Judetean din Constanta, au fost abandonati, peste 20 de copii la Sectia de Pediatrie a spitalului, cu varste intre cateva luni si trei sau patru ani. Directia Judeteana pentru Protectia si Drepturile Copilului aloca anual fonduri (din pacate, insuficiente) pentru mentinerea si intretinerea copiilor abandonati, distribuiti in centrele de plasament din judet, dar si pentru a sprijini familiile care au nevoie de ajutor in cresterea copiilor. Anotimpul geros in care ne aflam este o cauza in plus pentru familiile nevoiase si cu multi copii, sa aleaga varianta abandonului sau plasarii copiilor fie in centrele specializate, fie prin spitale. Insa cauzele abandonului sunt mult mai profunde si mai diverse decat par la prima vedere. Ele pornesc de la o simpla problema traditionala, de perceptie de sine, pana la motivatii de ordin financiar. Desi traim intr-o "noua era", nu ne surprinde inca sa aflam ca, la noi in tara graviditatea fiicelor necasatorite este considerata o rusine inacceptabila de parintii conservatori. Tinerele mame sunt alungate si li se permite intoarcerea doar daca scapa de motivul rusinii: copilul, care din aceasta cauza, va fi abandonat curand. Parasirea de catre partener a tinerei femei insarcinate, care nu are o slujba, este un motiv la fel de bun pentru aparitia fenomenului de abandon. Ea crede ca singura ei sansa pentru o alta relatie cu un barbat care sa o intretina este conditionata de abandonarea copilului. Situatia precara a familiilor sarace si cu multi copii, care renunta la o parte din ei pentru ca nu reusesc sa-i intretina, este povestea cel mai des intalnita.

Reintegrarea sociala a copiilor strazii, un proces dificil

Multi dintre copiii abandonati, ajung cel mai adesea pe strazi, iar in cazurile "fericite", ei ajung in centrele specializate, sub observatia unor oameni profesionisti, al caror scop major este integrarea acestora in societate. O statistica asupra copiilor strazii, releva ca in judetul nostru, acestia sunt in numar de peste cateva sute. O parte dintre ei provin din familii dezorganizate, iar restul "dispar" din centrele de plasament specializate. Mai mult de jumatate din copiii aflati pe strazile Constantei, au trecut deja prin centrele de plasament. Pentru fiecare copil aflat intr-o astfel de situatie se recurge la ancheta sociala, personalul specializat investigand fiecare caz in parte. Majoritatea copiilor abandonati de familie traiesc in strada, fie pentru ca prefera libertatea oferita de viata de azi pe maine, fie pentru ca sistemul social nu are metode suficient de bune pentru a-i recupera. Munca de investigare si efortul de a face fata acestui fenomen, sunt doua aspecte extrem de dificile, astfel ca numarul asistentilor sociali necesari pentru asa ceva este insuficient, iar standardul de viata general oferit de societatea noastra pentru familiile aflate in dificultate este inca scazut. Toti acestia sunt factori care arata de ce tot mai multi copii migreaza catre strada. Fiecare copil al strazii este un individ care imparte cu ceilalti indivizi care traiesc in strada, acelasi statut social si aceleasi frustrari. Acesta este singurul lucru pe care ei il au in comun, ei nu sunt un grup de prieteni sau colegi de scoala, avand aspiratii apropiate sau cunostinte intelectuale similare. Diferentele dintre ei sunt uriase, si cel mai adesea se refera la tipul de legaturi cu familia, la timpul petrecut in strada, la abuzurile la care au fost supusi, la nivelul de educatie, la problemele psihologice. Specialistii in domeniu mentioneaza frecvent, ca orice tentativa de a lucra cu copiii strazii, comasati intr-un grup de analiza, este de cele mai multe ori sortita esecului. Starea de sanatate a copiilor strazii este periclitata de conditiile in care traiesc, iar securitatea lor este de asemenea pusa in pericol, fiind potentiale victime atat ale exploatarii sexuale, cat si ale traficului cu fiinte umane. De aici si pana la delincventa juvenila, pasul nu este deloc mare. Fenomenul de delincventa in randul copiilor a inregistrat schimbari semnificative, un numar din ce in ce mai ridicat de copii fiind implicati in cazurile de crima si infractiuni comise cu violenta, vulnerabilitatea lor fiind mare si in ceea ce priveste traficul de droguri. Recuperarea sociala a copiilor, fie institutionalizati, fie aflati pe strazi, este foarte necesara, dar nu este si suficienta. Extrem de importanta este prevenirea ajungerii altor copii in aceste situatii. Pentru evitarea viitoarelor abandonuri de copii, este importanta identificarea potentialelor grupuri de risc: familii sarace, familii dezorganizate si mame singure. Aceste grupuri trebuie apoi asistate in sensul rezolvarii situatiilor critice care pot genera abandonurile.

Copiii handicapati sunt inca perceputi negativ

Situatia abandonului in cazul copiilor cu handicap este la fel de grava, inregistrandu-se un numar crescut de copii abandonati in spitale tocmai din aceasta cauza. Faptul ca anumiti copii se nasc cu malformatii grave, ii determina pe parinti sa-i paraseasca pur si simplu in spitale, iar ulterior, integrarea acestora in societate devine un proces extrem de dificil. Tipurile de handicap difera, iar in cazul copiilor cu handicap sever, intretinerea si ingrijirea lor necesita o cheltuiala imensa de timp si de bani. Din aceasta cauza, multe familii cu astfel de copii, prefera sa ii dea spre ingrijire centrelor specializate. Un astfel de centru se afla si in Complexul de Servicii Comunitare "Orizont", Centrul de Plasament de tip familial. Sefa Complexului de Servicii "Orizont", Felicia Gheorghiu, ne-a relatat ca acesta are o capacitate de 60 de locuri si ofera gazduire, ingrijire, masa si asistenta medicala copiilor cu handicap sever psihomotor. Majoritatea copiilor de aici au familie, dar se afla in imposibilitatea de a avea grija de ei, in principal din motive financiare. Copiii beneficiaza si de un Centru de Zi si Recuperare, de 30 de locuri, care la ora actuala este ocupat peste capacitate. Conditiile oferite in acest complex sunt deosebite, dat fiind faptul ca ingrijirea unor persoane care au un control redus asupra functiilor fiziologice este un proces dificil si constant, iar personalul se straduieste din rasputeri sa le creeze o atmosfera familiala de care au atata nevoie. Se pare ca eforturile depuse de personalul centrului timp de doi ani, de cand s-a infiintat acest centru, au dat roade, ne-a mentionat Felicia Gheorghiu, avand in vedere ca relationarea cu acesti copii este una foarte buna, cunoscuta fiind dificultatea cu care se comunica in cazul handicapatilor psihomotori. Mentalitatea gresita pe care o au unii romani cu privire la copii handicapati, fie ca sunt ai lor, fie ca sunt ai altora determina inca fenomenul de abandon.