Contul de Facebook al jurnalistului Moise Guran, ținta Hackerilor. La cine a apelat acesta pentru recuperarea parolei
Contul de Facebook al jurnalistului Moise Guran, ținta Hackerilor. La cine a apelat acesta pentru recuperarea„După ce mi-a fost preluat contul, primul lucru pe care l-am făcut a fost să îl sun pe Dragoș Stanca de la ThinkDigital, probabil cea mai avizată persoană din România în materie de Facebook, căci firma lui a fost ani buni reprezentant de vânzări al companiei care se cheamă azi META în țara noastră (în plus, avem o colaborare comercială activă cu ei, ca vânzători ai unor formate publicitare Biziday). El a convocat rapid un grup de oameni de la firma lui, au făcut o conferință cu mine și mi-au spus prin ce o să trec și ce e de făcut. Și-au folosit contactele la Facebook pentru a mă ajuta să deschid un ticket pe o cale mai rapidă, pe lângă procedura roboților pe care o făcusem eu. La sfatul lui Dragoș, am apelat și la Directoratul Național de Securitate Cibernetică (instituție guvernamentală). Un operator (sau specialist, nu știu sigur) de acolo mi-a spus ce măsuri de precauție trebuie să îmi iau, cum aș putea să îmi recuperez contul personal de Facebook (dar n-a mers) însă nu a știut cum să mă ajute să scurtez lungul proces de evaluare al boților și cum să ajung la o persoană umană de la rețeaua de socializare – „nu avem un contact direct cu compania”, mi-a zis. Lucru pe care nu îl cred, pentru că ar fi prea grav, acum în vremuri de război și în general, dacă ar fi adevărat. Dar, nu contează, îi mulțumesc că a încercat să mă ajute!
Cineva s-a dovedit a avea totuși un contact la Facebook – ministrul Comunicațiilor, Sebastian Burduja. I-am dat mesaj. M-a sunat, m-a rugat să îi dau ceva scris, a dat fwd probabil, iar apoi cineva de la Meta m-a contactat pe email. Bun. Sau așa părea – “lucrăm la asta”, mi-au scris.
Așa au trecut cam cinci zile în care eu scriam către Meta, iar Meta îmi răspundea că „lucrează la asta”… și așa ajungem la momentul la care boții lui Mark încep să creadă că eu sunt omul rău, iar hackerul care mi-a luat contul omul bun. Și în care îl lasă să posteze pe contul meu, care, legitim pe legea de probabilități a boților, a devenit al lui.
Hackerul a început prin a pune la profil ceva fată asiatică semidezbrăcată, ceea ce a activat probabil niște protecții automate care au făcut undo la poza de profil. Apoi a postat peisaje (hacker romantic, doh!), mi-a șters din poze și postări, a început să dea unfriend la câteva sute de oameni și să ceară prietenia altora (de prin Vietnam, aparent). Dar… Ghinionul lui de data asta, când mi-a schimbat numele și a pus poza unui karatist tatuat la profil, diferiți oameni (din România, nu din Vietnam, nici boți din SUA) au sesizat că mi-a fost preluat contul și au început să îmi dea mesaje pe whatsapp. Printre multe miștouri și regrete ale amicilor, mesaj de la părintele Francisc Doboș: V-a fost hackuit contul de Facebook. Vă pot ajuta cu ceva? Sigur, părinte, am răspuns eu resemnat, o rugăciune nu are cum să strice. Da, și o rugăciune, dar poate încă ceva, a spus părintele…
Știți momentul ăla când se despart norii și apare o lumină divină… Mmnnu, n-a fost exact așa! Nici n-a fost chiar atunci. A fost câteva ore mai târziu. De fapt, era soare și frumos, iar eu eram cu un kil de mălai în brațe, trimis de navastă în procedură de urgență până la market, când… mi-a sunat telefonul.
Oh! My! God!
S-a dovedit că părintele Francisc Doboș de la Biserica Sacré-Coeur din București este cea mai influentă persoană din România la Facebook. Trecuseră doar câteva ore și m-a sunat o persoană reală de la Meta, după zile întregi de emailuri și mesaje de eroare! O persoană de treabă cu care am vorbit omenește pe gură (nu doar prin mesaje și „lucrăm la asta”), care a găsit imediat și a pus la un loc toate plângerile pe care le făcusem pe diferite canale timp de o săptămână și care m-a asistat mai bine de 12 ore ca să îmi pot recupera contul. Căci, da… cam atât a durat. Asta e partea în care nu pot să dau foarte multe detalii despre proces, sau despre persoana respectivă. Se știe ea, îi mulțumesc și atât. 🙂
Pentru că Mark nu e Dumnezeu, ne e imposibil să ne imaginăm că în această replică virtuală a lumii reale, numită Facebook, ceea ce se întâmplă trebuie să aibă și sens. Sau control. Boții sunt instrumentele lui Mark de control, sunt imperfecți (dar „lucrează la asta” 🙂 ) iar dacă aplici invers silogismul și te întrebi de ce lumea reală în care trăim e imperfectă poți ajunge la concluzia… sau poate că nu, poate că puțin înainte de orice concluzie se întâmplă ceva neașteptat, taman când tu ești cu un kil de mălai în brațe și mai speri cel mult la o mămăligă“ - a precizat jurnalistul pe blogul personal
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp