Creştinii îl prăznuiesc astăzi pe Sfântul Pantelimon

Sfântul Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon a trăit în vremea împăratului Maximian Galeriu şi era originar din cetatea Nicomidiei. El a văzut lumina zilei în anul 284, dintr-un tată păgân, senator la curtea împăratului, şi o mamă creştină. Primul său nume a fost „Pantoleon", adică „cel în toate puternic ca un leu". Mama lui Pantoleon, Evula, îl iubea pe Hristos în taină, numindu-se creştină. După moartea mamei, tatăl a dat copilul la şcolile păgâne ale timpului. A terminat cu succes Şcoala de Medicină la Nicomidia. Mai apoi, tânărul Pantoleon a fost încredinţat, spre ucenicie, medicului Eufrosin. Dobândind multe cunoştinţe şi o înţelepciune aleasă a practicării medicinei, el a fost remarcat de împărat, care l-a şi ales drept medic al său. Schimbarea cea mai mare din viata lui Pantelimon a avut loc în momentul întâlnirii cu bătrânul creştin Ermolae, care a arătat cum doar Hristos binevoieşte a vindeca, prin sau mai presus de oameni. Într-o zi, pe când se întorcea de la Eufrosin, Pantoleon găsi pe drum un copil mort, muşcat de o năpârcă. Vrând să probeze adevărul cuvintelor lui Ermolae, el chemă în ajutor numele lui Hristos şi îndată copilul se ridică. Aceasta a dus la botezarea tânărului Pantelimon. Va primi numele de Pantelimon, care înseamnă „cel cu totul milostiv". După primirea Sfântului Botez, Pantelimon făcea mai multe vindecări, boli incurabile şi neputinţe nespuse pierind în faţa iubirii şi credinţei sale. Marele Pantelimon face minuni atât prin harul primit, cât şi prin tratamentele pe care le dă celor bolnavi. Drept urmare a milosteniei sale, el şi-a împărţit toată averea săracilor, iar celor pe care îi vindeca de boli şi neputinţe nu le cerea nimic drept plată. De aici i se trage şi numele „doctor fără de arginţi". Ceilalţi medici din Nicomidia deveniseră invidioşi pe el şi l-au denunţat pe Pantoleon la împărat. Pentru credinţa şi dragostea tânărului Pantelimon faţă de Hristos, împăratul Maximian porunceşte ca acesta să fie supus unor chinuri groaznice, după care decide să-i fie tăiat capul. Credincioşii au scos din cenuşă trupul neatins de foc al lui Pantelimon şi l-au îngropat cu mare cinste, pe proprietatea lui Arnantios Scolasticul, în anul 303.

Moaştele Sfântului Pantelimon

Moaştele Sfântului Pantelimon sunt împrăştiate în toată lumea creştină, mulţimi de credincioşi găsind mângâiere şi tămăduire la acestea, spre care Dumnezeu se milostiveşte ca spre un lucru drag, ca spre „prietenul" său, doctorul Pantelimon. Multe lăcaşuri de cult, biserici şi mănăstiri, cabinete şi asociaţii medicale sunt puse sub ocrotirea Sfântului Pantelimon. Catedrala Episcopală din Galaţi şi Catedrala Mitropolitană din Iaşi păstrează, cu mare bucurie, câte o părticică din Sfintele sale Moaşte. Moaştele Sfântului Mare Mucenic Pantelimon au fost aduse din Orient la Catedrala „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel" din Constanţa de către preotul Dimitrie Popescu, în anul 1931, în ziua de Florii.