Creştinii ortodocşi sărbătoresc astăzi Înălţarea Domnului. Tradiții și obiceiuri

Praznicul Înălţării Domnului are loc în acest an în ziua de 2 iunie, la 40 de zile de la Învierea Domnului (Sfintele Paşti).

Biserica sărbătoreşte Înălţarea într-o zi de joi, înainte de Cincizecime-Rusalii, începând din secolul al IV-lea, conform Agerpres.ro

După Învierea Sa din morţi, Iisus Hristos, Mântuitorul lumii, S-a arătat de mai multe ori atât femeilor mironosiţe (femeile purtătoare de mir), cât şi ucenicilor Săi. Aşa s-au încredinţat aceştia că El este Fiul lui Dumnezeu cu adevărat şi că a trebuit să pătimească pentru mântuirea oamenilor.

La 40 de zile de la Învierea Sa i-a dus pe ei afară din Ierusalim, pe Muntele Măslinilor, aproape de Betania " (...) şi, ridicându-Şi mâinile, i-a binecuvântat. Şi pe când îi binecuvânta, S-a despărţit de ei şi S-a înălţat la cer. Iar ei, închinându-se Lui, s-au întors în Ierusalim cu bucurie mare. Şi erau în toată vremea în templu, lăudând şi binecuvântând pe Dumnezeu. Amin." (Luca cap. 24; 50-53)

Prin Înălţare, Hristos a împlinit misiunea pe care a avut-o de la Dumnezeu-Tatăl: să vină în lume, să Se nască, să trăiască, să sufere, să moară şi să învieze.

Înălţarea Domnului a fost un eveniment din istoria Bisericii care s-a petrecut în văzul oamenilor, în lumină şi în plină zi, pentru ca întreaga lume să cunoască că Iisus Hristos S-a Înălţat la cer cu trupul transfigurat prin Înviere.

După Înălţarea la cer, Apostolii au devenit martorii Lui Hristos, propovăduind Evanghelia din Ierusalim până în Palestina şi în ţările şi centrele din Marea Mediterană: Antiohia, Corint, Efes.

Biserica Ortodoxă Română sărbătoreşte la Înălţarea Domnului şi ziua de pomenire a eroilor neamului românesc, conform Agerpres.ro

Obiceiuri și tradiții:

- se poartă frunze de nuc la brâu ca Hristos cand s-a înălțat;
- se crede că cine moare de la Paști până la Ispas ajunge în Rai;
- de Ispas se bat vitele cu leuștean, ca să se îngrașe și să fie ferite de boli;
- se taie păr din vârful cozilor de la vite și se îngroapă într-un furnicar, spunându-se: “să ne dea Dumnezeu atâția miei și viței câte furnici în furnicar!”;
- în ziua de Ispas nu se dă foc și sare din casă;
- ce se seamănă după Ispas, nu rodește;
- femeile care au morți în familie, împart azime calde, ceapă verde și rachiu pentru sufletele acestora, crezându-se că e ziua în care sufletele lor se înalță la cer și să aibă merinde de drum;
- femeile împart lapte dulce, fiert cu pasat.

În vechime, ziua de Ispas era una a soroacelor, a încheierii diferitelor afaceri. Pentru că data sărbătorii variază de la an la an cu un număr mare de zile, sensul a devenit peiorativ: a nu da înapoi ce ai împrumutat, a amâna până la Paștele Cailor, până la Sfântul Așteaptă (a nu te ține de promisiune).