Cum s-a născut tradiția împodobirii bradului de Crăciun

Împodobirea bradului în prezent este o tradiție, casele și chiar instituțiile publice având câte un brad împodobit, de cele mai multe ori artificial. Se obișnuiește decorarea acestuia începând cu câteva zile înainte de Crăciun și scoaterea acestuia din casă în anul ce urmează, în jurul datei de 6 ianuarie, când se sărbătorește Boboteaza.

Obiceiul împodobirii bradului de Crăciun are origini vechi și interesante, cu rădăcini în tradiții păgâne și creștine care s-au contopit de-a lungul secolelor. 


Pomul în tradiția românească

În tradiția românească de la sate se regăsește acest obicei al împodobirii bradului la nunți și la moartea tinerilor, femei și bărbați. Obiceiul există din vremea dacilor și semnifică o nuntă rituală între persoana decedată și natura reprezentată prin brad. El a rămas în tradiția unor comunități locale din regiunile Banat și Oltenia. Bradul astfel împodobit se numește Pomul vieții, care se regăsește drept motiv natural în arta populară.

Odată cu evoluția etnografică a poporului român, bradul a căpătat din ce în ce mai multe înțelesuri, precum cel de "arbore de judecată", "arbore de pomană", "arbore fertilizator" sau "stâlp de arminden".

Regele Carol împodobea bradul la Palatul Regal de pe Calea Victoriei.

Origini precreștine


În multe culturi antice, copacul verde era văzut ca un simbol al vieții și al renașterii, mai ales în timpul iernii. În Roma Antică, în timpul sărbătorii Saturnalia, se foloseau crengi de brad și alte plante veșnic verzi pentru a decora casele, simbolizând speranța și continuitatea vieții.

În tradițiile nordice, brazii erau asociați cu zeița Freya și folosiți în ceremonii pentru a atrage prosperitate și protecție.


Cum își împodobeau romanii casele

Romanii își împodobeau casele cu ramuri de laur la trecerea dintre ani. Prin decorarea unui copac pentru solstițiul de iarnă se cinstea, în cultul Mithra, zeul soarelui. Chiar și în zonele nordice, ramuri de brad erau agățate la începutul iernii, pentru a face dificilă intrarea spiritelor rele, în același timp verdele dădea speranță pentru revenirea primăverii.


În Evul Mediu, casele erau împodobite cu pomi de Crăciun ce apăreau în provinciile Alsacia și Lorena

Deja în Evul Mediu a existat în multe locuri obiceiul de a decora copaci întregi pentru anumite festivități publice. Sărbătoarea lui Adam și Eva s-a ținut pe 24 decembrie, simbolul ei era un pom al paradisului împodobit cu mere. Mărul a servit ca semn al fructului pomului cunoașterii și amintea de căderea omului în păcat și eliberarea lui de păcatul original de către Isus Hristos. 

În Evul Mediu, casele erau împodobite cu pomi de Crăciun ce apăreau în provinciile Alsacia și Lorena, dar nu cu ocazia Crăciunului, dar cu cea a Anului Nou. De aici tradiția se extinde în întreaga Franță, Spania, Italia și Elveția.


Evoluția decorațiunilor

În secolul XX, decorațiunile s-au modernizat, trecând de la fructe și dulciuri la ornamente de sticlă, beteală și instalații electrice de lumini.

Astăzi, bradul de Crăciun a devenit un simbol universal al sărbătorilor de iarnă, adaptat și reinterpretat în funcție de cultura fiecărei țări.



Astfel, obiceiul împodobirii bradului combină tradiții vechi și noi, fiind o celebrare a vieții, luminii și speranței în mijlocul iernii.


Citește și:

Știri Constanța aziConcert Amme și vin fiert. Târgul de Crăciun din Constanța te așteaptă!