Cum şi-a făcut Tusac averea
Cum şi-a făcut Tusac avereaClaudiu Tusac este un om bogat. Are terenuri, clădiri şi maşini.
Are firme în ţară şi în străinătate, pe numele lui sau al altora. Are un titlu executiv, de primar de municipiu. Într-un cuvânt, este un om realizat. Actualul climat de criză economică nu-l tulbură câtuşi de puţin: el nu trăieşte din salariul, redus sau nu, de bugetar, ci din câteva milioane de euro, adunate de-a lungul timpului, în bună parte de la stat. Potrivit atacdeconstanta.ro, unul dintre secretele acestei bunăstări personale este, aşa cum vom demonstra cu documente în cele ce urmează, abilitatea deprinsă de Claudiu Tusac de a lucra într-un sistem economic global, bazat pe transferuri de bani şi proprietăţi către firme off-shore. A început ca Golan în anturajul lui Ion Raţiu. atacdeconstanta.ro mai spune că în primele luni ale anului 1990 Tusac a devenit un membru activ al tineretului revoluţionar şi a participat la mişcările de protest din Bucureşti, prin care a ajuns în anturajul lui Ion Raţiu, unul din cei trei candidaţi la primele alegeri democratice pentru preşedinţia României. După golaniada din 13-15 iunie 1990, a părăsit ţara, stabilindu-se pe rând în Germania şi Belgia, unde a prestat activităţi de consultanţă pentru alţi imigranţi români, iar mai apoi a funcţionat la un service auto, ca inginer mecanic. În ianuarie 1997 revine în ţară, pentru a fonda societatea Transbitum SA, alături de Vasile Paraschiv şi Marc Gunsbourg - ambii cetăţeni belgieni, de Formindus SA - societate belgiană şi Omniasig SA - societatea română cu capital japonez. Se pare că Tusac reuşise să pună mâna pe proiectul unui terminal de bitum ce urma să fie construit la Eritreea, dintr-o simplă eroare sau dintr-o muncă de atentă observaţie. Pasul următor a fost acela de a găsi nişte asociaţi cu bani, pentru a construi terminalul de bitum în România.
Construcţia terminalului, finanţată de societăţi anonime
Sediul iniţial al Transbitum este stabilit în Bucureşti, într-un apartament închiriat de la Sergiu Dan Celibidache, fiul marelui dirijor român. La mai puţin de o lună de la înfiinţarea Transbitum, mai exact pe 12 februarie 1997, Tusac (în calitate de administrator) angajează firma în contractul de asociere 565 cu SC Dezrobirea SA, societate de stat reprezentată de managerul Gheorghe Bodnăraş, rudă a cunoscutului spion sovietic trimis să construiască socialismul în România după al doilea război mondial. În baza acestui contract, societatea îşi mută sediul social la Mangalia, unde începe totodată construcţia terminalului de bitum. Efortul financiar extrem de solid este suportat de câteva societăţi anonime, care au avut în posesie, de-a lungul timpului, pachete de acţiuni la Transbitum: Sobelnord SA - o companie belgiană de shipping, deţinută de câteva societăţi anonime din Suedia şi Norvegia, Overseas Petrol Trade - o companie irlandeză reprezentată de Lesly Tedesco; Rondar Holding - un off-shore cipriot, reprezentat prin avocatul bucureştean Nicolae Mergiani. De asemenea, 1,3 milioane de dolari sunt acordaţi firmei investitoare de Bancorex SA, puşculiţa securiştilor din comerţul exterior. Alte pachete de acţiuni, cu valoare simbolică, ajung de-a lungul istoriei Transbitum în posesia avocatului bucureştean Ernest Virgil Popovici, a finanţistului sibian Cornel Benchea şi a afaceristului belgian Marc Van Mael. În paralel, acţionarii semnificativi Paraschiv, Tusac şi Gunsbourg înfiinţează mai multe societăţi-fiice pentru Transbitum SA, cu rolul de a comercializa bitumul importat din Italia, de la firma Esso. Proprietarii reţelei de firme au aplicat reţete devenite tradiţionale de „expatriere" a banilor obţinuţi în România, în scopul maximizării profitului.
Primul milion de la Transbitum
În noiembrie 2004, rolul lui Tusac la Transbitum încetează subit, iar în 2005 firma este vândută cu totul francezilor de la Colas Group, care o preiau printr-o subsidiară deschisă în Ungaria special pentru această tranzacţie. În acelaşi an, cu excepţia lui Tusac, toate celelalte personaje importante ale afacerii Transbitum - Vasi Paraschiv, Marc Gunsbourg, Sergiu Dan Celibidache, Ernest Virgil Popovici şi Lesly Tedesco - se asociază în SC Clubul Vinului SRL, o societate exclusivistă despre care s-a afirmat în presă că funcţionează ca o masonerie politico-financiară. Asociaţii lor în club sunt Călin Popescu Tăriceanu - fostul premier al României, Dinu Patriciu - magnatul care a preluat activele din comerţul exterior ale ICE Rompetrol-Geomin şi platforma Petromidia, Puiu Popoviciu şi Nicolae Badea - ginerii fostului ministru comunist de Interne Ion Dincă Te-Leagă, Bogdan Bartolomeu - ginerele fostului ministru comunist de externe Grigore Preoteasa şi multe alte personaje provenite din aceeaşi zonă. Din toată povestea, Tusac s-a ales cu primul milion de dolari, dar şi cu o bogată experienţă în tranzacţiile cu firme anonime, off-shore. Astfel, pe lângă conlucrarea cu Sobelnord, Overseas Petrol Trade şi Rondar Holding, administratorul de la Transbitum deprinsese şi practica transferurilor financiare internaţionale, motiv pentru care a fost suspectat de spălare de bani. Ancheta declanşată în 2004 şi finalizată în 2006 de Oficiul Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor, în baza sesizării privind transferul a 1,6 milioane de dolari către firme din Liberia, Italia şi Irlanda, nu a condus însă la punerea sub acuzaţie a lui Tusac sau a foştilor săi asociaţi Paraschiv şi Gunsbourg, din motive de corectitudine sau de masonerie politico-financiară (cine ştie!?).
Cum a intrat Village în afaceri cu bitum
Şcolit în materie de transfer de bani şi proprietăţi către firme anonime în perioada petrecută ca administrator la Transbitum SA (1997-2004), Claudiu Tusac şi-a aplicat cunoştinţele pentru a-şi ascunde participaţia dintr-o firmă ce colectează milioane de euro de la Primăria Mangalia. În lipsa unei probe directe imposibil de obţinut pe căi jurnalistice, o multitudine de probe indirecte, ce se coroborează perfect între ele, demonstrează că milioanele Primăriei Mangalia intră direct în buzunarul primarului Tusac. În data de 6 iunie 2001, la Mangalia lua naştere SC Village Tour SRL, fondată de doi investitori de cetăţenie străină: belgianul Claudiu Mihai Tusac, născut la Galaţi, şi neamţul Johann Negrea, născut la Vatra Dornei, cu un aport de 70, respectiv 30% din capitalul social de 69 de dolari. După un an de activitate în turism - timp în care a preluat campingul Zodiac din Jupiter şi două active pe malul lacului Tismana - noua firmă intra în afaceri cu bitum. Primul pas a fost achiziţia unei staţii de mixturi asfaltice (în data de 23.12.2003) de la regia autonomă GOLD din Mangalia, din subordinea Primăriei (primar Zanfir Iorguş). Preţul, de chilipir: 601.000.020 lei + TVA. A urmat, din scurt, semnarea unui contract cu Primăria lui Iorguş (nr. 60/26.04.2004), pentru asfaltarea cartierului Colonişti şi a străzilor centrale din oraş şi din staţiuni, în valoare de 135.253.162.000 de lei vechi (3,3 milioane de euro). Ulterior, contractul a fost majorat la cinci milioane de euro. Oricum ar fi, îndată după tranzacţia „multinaţională", patronii de la Village s-au lepădat de cetăţeniile lor străine, hotărând să devină aleşi locali români, primul - judeţean, celălalt - municipal. Ca să nu aibă probleme de conflict de interese, belgianul şi-a vândut, în data de 16.08.2004, părţile sociale de la Village către Mersina Investment LLC, o societate anonimă din Statele Unite ale Americii, contra sumei de 60.000 USD.
Tusac a făcut măgării pentru Village
Rămasă oficial fără fondatorul ei principal, Village Tour şi-a continuat activitatea cu succes, colectând noi milioane de euro, şi tot de la Primăria Mangalia. Astfel, în data de 28.06.2007, societatea semnează un nou contract de asfaltări (nr. 2684) cu ADPP Mangalia, în valoare de 5.830.150 RON (58 de miliarde de lei vechi). 30% din lucrări au fost facturate încă din 2007, însă din contravaloarea acestora de 17 miliarde de lei vechi, ADPP-ul a plătit doar 2,6. Mai mult, în aprilie 2008, fostul primar Iorguş a denunţat unilateral contractul pentru temeiuri de neexecutare a lucrărilor, litigiul părţilor fiind supus, pe rând, spre soluţionarea instanţei. În luna noiembrie a menţionatului an, când abia fusese stabilită competenţa materială a instanţei de judecată, ADPP-ul şi Village-ul s-au împăcat pe calea concilierii directe, convenind să prelungească durata contractului cu încă un an, să modifice preţul total, dar şi preţul unitar al lucrărilor, să introducă lucrări suplimentare în contract, să stabilească un nou grafic de plăţi. Înainte ca această tocmeală profund ilegală să dobândească valoare juridică prin consacrarea celor convenite într-un act adiţional, ADPP-ul a comandat şi a plătit lucrări noi (preparat dressing şi reparat strat piatră spartă, ambele în zona portului turistic), ce nu erau incluse în contract, în valoare de 1,4 miliarde de lei vechi. În 2009, în intervalul ianuarie - august, Village a încasat alte 47 de miliarde de lei vechi de la ADPP, pentru câteva mii de petice de asfalt (lucrările noi prevăzute în contractul iniţial fiind înlocuite de plombe, prin actul adiţional).
Tusac a administrat afacerile Mersina, iar soţia a fost procuristă Mersina
De fapt, primarul făcea măgării pentru el însuşi, de vreme ce între persoana sa şi Mersina Investments (firma anonimă care a cumpărat părţile sale sociale de la Village Tour SRL) există şi alte legături neprincipiale, imposibil de explicat altfel decât prin recurs la postulatul că proprietarul anonim care colectează milioanele de euro ale Primăriei Mangalia este însuşi primarul Tusac. Altfel spus, că Mersina este proprietatea lui Tusac, vidanja prin care acesta suge banii publici pe care-i administrează ca ordonator principal de credite. În primul rând, în aceeaşi zi de 16 august 2004 în care i-a plătit lui Tusac 60.000 USD pentru părţile sociale de la Village Tour, Mersina Investments LLC cumpăra de la actualul primar şi de la soţia sa, Monica Grosu, şi părţile sociale de la Thalasso House SRL, cu sediul în campingul de la Jupiter. Preţul tranzacţiei: 20.000 USD. Pe 3 martie 2008, Mersina cesionează cu titlu gratuit 95% din capitalul social de la Thalasso către Monica Grosu şi 5% către Lexius Investment, firma de contabilitate a grupului de firme din campingul de la Jupiter. La aceeaşi dată, Claudiu Tusac este revocat din funcţia de administrator, pe care o deţinuse în acord cu firma anonimă americană timp de patru ani. În al doilea rând, Monica Grosu a fost procurista Mersina Investments LLC, în baza procurilor 9174/22.09.2004, respectiv 4.000/21.06.2005, calitate din care a numit apropiaţi ai familiei în funcţii executive la Village Tour: pe Ion Costea (soţul contabilei de la Lexius Investment), Ionuţ Vaida (fost angajat al Primăriei Mangalia), Doina Bănică sau Violeta Cânepă (vecina de scară a părinţilor lui Tusac din Galaţi). În al treilea rând, firmele MTC Atlantis City SRL, MTC Imobiliar Construct SRL şi MTC Group International, deţinute exclusiv de către Monica Grosu, sunt cazate gratuit, în baza unor contracte de comodat, în hotelul proprietatea Village Tour SRL din campingul Jupiter, cu acordul asociatului principal - Mersina Investments LLC.
Soţii Tusac-Grosu locuiesc în casă la Mersina
În al patrulea rând, soţii Tusac-Grosu locuiesc în hotelul proprietatea Village Tour, cu acordul deplin al firmei Mersina. În al cincilea rând, firma Mersina mai are doi procurişti în România: Ion Costea şi Maria Cristina Neculae. Costea este soţul doamnei de la Lexius Investment, aşa cum am arătat, dar şi un vechi angajat de la Transbitum SA, din vremea când Claudiu Tusac era director general şi deprindea practica transferului de bani şi proprietăţi către firme anonime off-shore. Neculae este o avocată din Constanţa, care reprezintă în instanţă Village Tour şi Thalasso, însă deţine relaţii financiare şi de familie, extrem de strânse, cu familia Tusac-Grosu. Astfel, soţul avocatei, Ionel Cătălin Niculae, este membru fondator la MTC Imobiliar Construct SRL, alături de Violeta Cânepă, vecina de scară a părinţilor lui Tusac. Pe 15 ianuarie 2007, soţul şi vecina au cesionat gratuit părţile sociale ale acestei firme către Monica Grosu, ambii prin mandatar Cristina Maria Niculae. În locul Monicăi, Hotărârea asociaţilor a fost semnată de Ion Costea, acţionând şi el în baza unei procuri speciale.... şi construiesc pe terenul Mersina. În al şaselea rând, MTC Atlantis City SRL, societate deţinută de Monica Grosu, a demarat, în 2009, un amplu proiect rezidenţial, pe un terenul de 7.350 mp din staţiunea Olimp, zona Parc Afrodita - Hotel Craiova, proprietatea firmei Village Tour SRL. În al şaptelea rând, în contractul menţionat, la punctul şase, Village Tour SRL a fost reprezentată de Monica Grosu, deşi formal soţii Tusac-Grosu îşi cesionaseră părţile sociale către Mersina Investments LLC.
Autor: Adrian CÂRLESCU
Material preluat integral din Atac de Constanţa
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp