Drepturile tale Diferențele importante dintre reședință și domiciliu

 

Ce este reședința? Ce înseamnă adresă de reședință și adresă de domiciliu?

Atunci când vine vorba de documentele oficiale și aspectele juridice, două concepte importante sunt reședința și domiciliul. Deși par similare, există diferențe semnificative între cele două, iar legislația românească, prin Codul civil și prin Ordonanța de Urgență numărul 97/2005 privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români, le tratează distinct.

 

Potrivit art 86 Cod civil și potrivit dispozițiilor art. 26 din OUG nr. 97/2005, cetățenii au dreptul să își stabilească ori să își schimbe, în mod liber, domiciliul sau reședința, în țară sau în străinătate, cu excepția cazurilor anume prevăzute de lege. Cetățenii români nu pot avea în același timp decât un singur domiciliu și/sau o singură reședință. În cazul în care aceștia dețin mai multe locuințe, își pot stabili domiciliul sau reședința în oricare dintre ele, scrie Legal Badger.
 

Adresa de reședință și adresa de domiciliu

Ce este reședința?

Reședința va fi considerată domiciliu când acesta nu este cunoscut. În lipsă de reședință, persoana fizică este considerată că domiciliază la locul ultimului domiciliu, iar dacă acesta nu se cunoaște, la locul unde acea persoană se găsește.
 

Procedura de înscriere a reședinței (obținerea vizei de flotant)

Conform prevederilor Ordonanței de Urgență nr. 97/2005 privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români, modificată prin ORDONANȚA nr. 9 din 25 ianuarie 2024, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 69 din 25 ianuarie 2024 procedura actuală privind înscrierea reședinței este următoarea:

1. Solicitantul completează cererea pentru stabilirea reședinței, pe care o depune împreună cu actul său de identitate și cu unul dintre documentele prevăzute la art. 28 alin. (1) lit. a), b) sau, după caz, lit. d) la Serviciul public comunitar de evidență a persoanelor și anume:

• acte încheiate în condițiile de validitate prevăzute de legislația română în vigoare, privind titlul locativ;
• declarația scrisă a găzduitorului, persoană fizică sau persoană juridică, de primire în spațiu, însoțită de unul dintre documentele prevăzute la lit. a) sau, după caz, la lit. d);
• documentul eliberat de autoritatea administrației publice locale, din care să rezulte că solicitantul sau, după caz, găzduitorul acestuia figurează înscris în Registrul agricol, cu imobil cu destinație de locuință.

2. Solicitantul depune și o declarație pe propria răspundere prin care declară că locuiește în respectiva locație mai mult de 15 zile pe lună.
3. Mențiunea privind stabilirea reședinței se acordă pentru perioada solicitată, care nu poate fi mai mare de un an și are valabilitate pe timpul cât persoana locuiește în mod efectiv la adresa declarată ca reședință.
4. Nu poate fi înscrisă mențiunea privind reședința, dacă în Registrul Național de Evidență a Persoanelor (RNEP) sunt înregistrate mai mult de 10 persoane la adresa respectivă.
5. Mențiunea privind reședința se înscrie pe un document, denumit dovada de reședință, care va însoți cartea de identitate simplă, cartea electronică de identitate și cartea de identitate provizorie.
6. Începând cu data realizării condițiilor tehnice, cererea pentru înscrierea reședinței se formulează electronic, procedura de evaluare și aprobare fiind stabilită prin normele metodologice de aplicare unitară a prevederilor ordonanței de urgență.
7. De la obligația de a solicita înscrierea în actul de identitate a reședinței sunt exceptate persoanele care locuiesc la o altă adresă decât cea de domiciliu, în interesul serviciului sau în scop turistic, și cele internate într-o unitate sanitară/medicală.

Astfel, potrivit noilor reglementări, pentru înscrierea locuinței (reședinței) nu mai este necesar acordul locatorului (proprietarului imobilului), fiind suficient ca solicitantul să prezinte autorităților publice actul prin care dovedește titlul locativ (de exemplu, contract de închiriere sau comodat) ori o declarația scrisă a găzduitorului, persoană fizică sau persoană juridică, de primire în spațiu.

Definiție domiciliu

Potrivit art. 27 din OUG nr. 97/2005, domiciliul persoanei fizice este acolo unde aceasta declară că are locuința principală. Domiciliul este necesar în vederea exercitării drepturilor și libertăților cetățenești, iar adresa de domiciliu este cea trecută în actul de identitate. Astfel, dovada domiciliului se face cu actul de identitate.

Domiciliul minorului este la părinții săi sau la acela dintre părinți la care el locuiește statornic ori, după caz, la reprezentantul său legal sau la persoana fizică ori juridică la care este încredințat în plasament.

În cazul minorului căruia nu i s-a eliberat primul act de identitate, dovada identității se face cu certificatul de naștere. Dovada domiciliului acestuia se face cu certificatul de naștere însoțit de actul de identitate sau pașaportul unuia dintre părinți, atunci când părinții au domiciliul comun, sau, după caz, al părintelui cu care locuiește ori căruia i-a fost încredințat, al reprezentantului legal sau, după caz, cu copia hotărârii comisiei pentru protecția copilului ori a instanței de judecată, pentru minorii pentru care a fost dispusă o măsură de protecție specială în condițiile Legii numărul 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

În vederea eliberării actului de identitate dovada adresei de domiciliu poate fi făcută prin următoarele documente:

a) acte încheiate în condițiile de validitate prevăzute de legislația română în vigoare, privind titlul locativ;

b) declarația scrisă a găzduitorului, persoană fizică sau persoană juridică, de primire în spațiu, însoțită de unul dintre documentele prevăzute la lit. a) sau, după caz, la lit. d);

c) declarația pe propria răspundere a solicitantului, însoțită de nota de verificare a polițistului de ordine publică, prin care se certifică existența unui imobil cu destinație de locuință și faptul că solicitantul locuiește efectiv la adresa declarată, pentru persoana fizică ce nu poate prezenta documentele prevăzute la lit. a) sau, după caz, lit. d), când persoanei interesate nu i-au fost emise, în condițiile de validitate prevăzute de legislația română în vigoare, actele privind titlul locativ;

d) documentul eliberat de autoritatea administrației publice locale, din care să rezulte că solicitantul sau, după caz, găzduitorul acestuia figurează înscris în Registrul agricol, cu imobil cu destinație de locuință;

e) actul de identitate al unuia dintre părinți sau al reprezentantului său legal ori actul de încredințare, însoțit, după caz, de unul din actele prevăzute la lit. a), b) și d), în cazul minorilor care solicită eliberarea unui act de identitate;

f) documentele stabilite prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Afacerilor Interne, în cazul victimelor traficului de persoane.

Declarația de primire în spațiu a găzduitorului prevăzută la alin. (1) lit. b) poate fi dată în fața lucrătorului din cadrul serviciului public comunitar de evidență a persoanelor, a polițistului de siguranță publică, a notarului public ori a funcționarului misiunii diplomatice sau oficiului consular al României.

În cazul minorului și al persoanei care beneficiază de tutelă specială, declarația pe propria răspundere prevăzută la alin. (1) lit. c) se dă și se semnează de către părintele sau, după caz, părinții care exercită autoritatea părintească sau de către reprezentanții lor legali.

Adresa de domiciliu – exemplu

Pentru a ilustra conceptul de domiciliu, să considerăm cazul unei persoane, Ion Popescu, care are domiciliul înregistrat în București, Strada Libertății nr. 10. Aceasta este adresa la care domnul Popescu este înregistrat pentru corespondență oficială, vot și este locul unde își declară impozitele. Deși domnul Popescu poate petrece mult timp la o reședință secundară în Brașov pentru munca sa, adresa din București rămâne domiciliul său legal. Astfel, toate documentele oficiale, notificările juridice și alte comunicări oficiale trebuie trimise la adresa de domiciliu din București.

Conform OUG 97/2005 orice schimbare temporară a locului de ședere care depășește 15 zile trebuie declarată la autoritatea locală, ceea ce subliniază distincția clară între domiciliu (permanent) și reședință (temporară).

Această distincție este importantă pentru înțelegerea drepturilor și obligațiilor legale ale unei persoane, influențând aspecte variate de la obligații fiscale până la drepturile electorale. Prin urmare, înțelegerea corectă a acestor termeni este relevantă pentru aplicarea corespunzătoare a legii.

Citește și:  Drepturile tale. Ce este și în ce circumstanțe poate avea loc demisia fără preaviz?