Dobrogea e frumoasă Delta Dunării, paradisul pelicanilor

• De peste 100 de ani, Delta Dunării este paradisul pelicanilor.
• Concluzia vine după studii de zeci de ani şi este întărită de cel de-al treilea recensământ internaţional al pelicanilor.

 
Pelicanul (Pelecanus) face parte din familia păsărilor acvatice Pelecanidae care cuprinde 8 specii. Sunt păsări mari, răspândite în regiunile temperate și tropicale.
 
Pelicanul, excelent zburător și bun înotător, are un corp îndesat, un cioc lung, cu o pungă de o culoare de galben cu nuanțe de portocaliu sub el, ce se poate dilata. Pelicanii nu se pot scufunda, dar pescuiesc împreună, încercuind peștii sau broaștele și aruncându-și simultan capetele în apă cu ciocurile larg deschise, la adâncime mică.
 
Se folosesc atunci de pungile lor ca de o plasă. Se hrănesc mai ales cu pești bolnavi sau izolați în bălți pe cale de desecare, fiind considerați ca adevărați „sanitari piscicoli”. În caz de penurie de pește, li se poate întâmpla să atace cuiburile altor păsări sau mai adesea depozitele de gunoaie omenești. Fiind păsări migratoare, sosesc în România între martie și mai, apoi pleacă în septembrie-octombrie, spre Delta Nilului, regiunea Golfului Persic sau coastele Asiei.
 
În România trăiesc în delta Dunării, singurul loc din țară în care clocesc, două specii de pelicani :
 

• Pelicanul comun (Pelecanus onocrotalus) și
• Pelicanul creț (Pelecanus crispus), reprezentând 2-3 colonii de pelicani cu efective de maximum 2 000-3 000 de indivizi.

 
În Bugeacul ucrainean, și limanul Covurlui adăpostește o colonie clocitoare de câtva sute de Pelicani creți.
 
Dar în 1855, medicul francez Camille Allard în vizită prin Dobrogea număra zeci de mii de exemplare, adăugând că toate limanele și lacurile sunt acoperite de păsări de baltă, printre care pelicanii și lebedele domnesc. Dar atunci populația umană era doar de câteva zeci de mii de persoane acolo unde în secolul XXI trăiesc aproape un milion (2007) iarna, și un milion și jumătate vara, scrie wikipedia.org.
 
Cum au fost numărați cei 22.409 de pelicani aparținând celor două specii?


Pentru ca recensământul să fie cât mai relevant, SOR a trimis pe teren 5 echipe de biologi. Au fost verificate patru zone importante pentru cele două specii: lacurile de pe Oltul inferior; lacurile din Câmpia Română și Lunca Dunării; lacurile din Bărăgan; lacurile din Dobrogea, de pe cursul Dunării și din zona de coastă. A cincea zonă, Delta Dunării, a fost monitorizată prin survol, dar și cu ajutorul agenților și rangerilor de la Administrația Rezervației Biosferei Deltei Dunării.
 
 Pentru partea survolată, recensământul a fost făcut cu ajutorul fotografiilor aeriene, pe care a fost apoi numărată fiecare pasăre în parte. Prin survolare au fost evaluate toate coloniile de pe cuprinsul RBDD, scrie sor.ro.
 
Până nu demult, ambele specii au fost periclitate. Coordonatorul recensământului în România, Sebastian Bugariu povestește că, de la începutul secolului XX, zonele de cuibărire pentru pelicani s-au restrâns treptat.

„Ca multe alte specii acvatice, pelicanii au fost drastic afectați de intervenția oamenilor în modelarea peisajului prin asanarea zonelor umede pentru agricultura, și mai exact prin îndiguiri și alte lucrări de control al cursului apelor. De asemenea, în prima parte a secolului trecut a existat o politică de stat pentru distrugerea cuiburilor păsărilor ihtiofage, iar pelicanii nu au făcut excepție. Pentru a optimiza producția de pește, păsările au fost sistematic gonite din zonele de hrănire și chiar împușcate și coloniile cuibăritoare deseori invadate și distruse. Pentru reproducere, pelicanii au rămas cu Delta Dunării ca un ultim refugiu, cel mai important loc din țară în care cuibăresc în prezent.
 
Pentru pelicanul creț și pelicanul comun, lucrurile s-au schimbat în bine treptat, mai ales după ce au fost declarați monumente ale naturii, însă măsurile eficiente de protejare a celor două specii au fost luate abia după `89, când Delta Dunării și zona lagunară au primit statutul de rezervație a biosferei”, a spus biologul Sebastian Bugariu.

 
„Printre amenințările la adresa acestor specii, deranjul în locurile de cuibărit, voluntar sau involuntar (dar și deranjul permanent în zonele de hrănire), reducerea suprafețelor disponibile pentru cuibărit dar uneori și coliziunea accidentală cu obstacole pe traseele de zbor (cabluri electrice, turbine eoliene) rămân printre cele mai importante.”

• Pelicani comuni 2016 – 19.993
  Pelicani comuni 2017 – 32. 494
  Pelicani comuni 2018 – 21.752
• Pelicani creți 2016 – 534
  Pelicani creți 2017 – 563
  Pelicani creți 2018 – 657

 
„Există o diferență destul de mare între cifrele de pelicanii comuni înregistrați în România în cei trei ani. Nu înseamnă că sunt pierdute 10.000 de păsări, totul depinde de momentul în care sunt numărați pelicanii și de cât de bine sunt acoperite zonele relevante în toate țările participante. Avem 21.752 de pelicani comuni numărați anul acesta în Deltă, numărul fiind apropiat de cel din 2016, dar știm că nu toate păsările erau sosite în zona de cuibărit din Delta Dunării la data recensământului deoarece la o dată ulterioară au mai fost observate stoluri relativ numeroase în migrație.
 
Credem că aceasta poate fi una din cauzele diferenței de efective și de aceea e important să vedem care vor fi rezultatele generale la nivelul întregii regiuni, în toate țările unde se desfășoară recensământul” a mai spus coordonatorul recensământului realizat de SOR, biologul Sebastian Bugariu.
 
 
 

 
Sursa foto: sor.ro, Wikipedia.org
 
Sursa video: Youtube/ SUPERCAT
 
Citește și:
 
Pelicanul comun și pelicanul creț, specii iconice pentru Delta Dunării