Doliu în Arhiepiscopia Tomisului. Slujba înmormântării va fi oficiată de arhiepiscop

• Cu mare parere de rău și cu durere în suflet, vă anunțăm că Monahia Mihaela (de la Oltina) a trecut la cele veșnice!

„Doamne ajută! Cu mare parere de rău și cu durere în suflet, vă anunțăm că Monahia Mihaela (de la Oltina) a trecut la cele veșnice în această noapte. Dumnezeu să o odihnească!”

Așa suna anunțul postat, pe 3 septembrie, în jurul prânzului, pe pagina de Facebook a Mănăstirii Strunga de lângă Oltina, județul Constanța.
 
De atunci pe pagină au fost postate zeci de mesaje de condoleanți și mesajul a avut zeci de distribuiri în rețeaua de socializare.
 
Astăzi, de la ora 08.00, are loc slujba Arhierească urmată de cea a înmormântarii, oficiată de Înalt Prea Sfintitul Teodosie, arhiepiscopul Tomisului.
 
Despre mănăstire

Numele de „Strunga” vine de la numele satului care era aşezat într-o vale înconjurată de dealuri cu ieşire la balta Oltinei, la numai noua kilometric de localitatea Băneasa (Constanța), potrivit paginii de internet a Arhiepiscopiei Tomisului.
 
În anul 2004, cu binecuvântarea IPS Teodosie, s-a hotărât împreună cu părintele Andrei, stareţ la mănăstirea Dervent şi cu părintele protoiereu Cloşcă Marin, ca în satul Strunga (Câşla) să se înfiinţeze un schit de maici, slujbele săvârşindu-se în bisericuţa veche cu Hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”.


Bisericuţa datează de la inceputul secolului XIX, fiind construită din chirpici şi acoperită cu stuf.

În anul 1926 sătenii au reconstruit această bisericuţă din cărămidă pe piatra din temelie a vechii biserici. La piciorul Sfintei Mese s-au gasit pomelnice cu numele ctitorilor, aceştia fiind de origine bulgară.

Vechimea acestei biserici se poate observa şi din găsirea a celor patru icoane vechi pictate pe lemn şi a unui veşmânt preoţesc de aproximativ 100 de ani.

Între anii 2004-2005 au încercat câteva măicuţe să rămână pe aceste meleaguri, dar condiţiile fiind foarte vitrege în această pustietate a Dobrogei, au plecat spre alte mănăstiri.


În decursul a noua ani s-a format o obşte de măicuţe retrase la mănăstire tot la apusul vieţii, “dar tinere sufleteşte”, ce se ostenesc alături de părintele duhovnic, ieromonahul Ghelasie Vizireanu şi de Maica Filareta să finalizeze noul locaş de rugăciune cu hramul Buna Vestire, alături de corpul de chilii şi o Trapeză, ce are la etaj si la mansardă camere pentru găzduirea pelerinilor.