Drepturile tale Câte ore se lucrează în preaviz?

În contextul raporturilor de muncă, preavizul reprezintă acea perioadă de timp care se scurge între momentul înștiințării despre încetarea contractului individual de muncă și data efectivă la care acest contract își încetează efectele. Această noțiune, reglementată de Codul muncii, joacă un rol important în gestionarea relației dintre angajator și salariat și protejează angajatorul în fața schimbărilor bruște de personal.

Preavizul intervine în două situații, respectiv atunci când angajatorul decide concedierea salariatului sau în situația în care salariatul optează pentru demisie. Pentru angajator, preavizul oferă timpul necesar pentru a găsi un înlocuitor potrivit și pentru a asigura continuitatea activității. În ceea ce privește salariatul, această perioadă îi permite să caute un nou loc de muncă, facilitând astfel tranziția către o nouă etapă profesională. Conform art. 75 alin. (1) din Codul muncii, perioada minimă de preaviz care se acordă salariaților care urmează să fie concediați este de 20 de zile. În cazul demisiei, însă, perioada de preaviz este de cel mult 20 de zile (pentru funcțiile de execuție), respectiv de 45 de zile (pentru funcțiile de conducere).
 

Legislația muncii prevede obligații atât pentru angajator, cât și pentru salariat în ceea ce privește preavizul. Angajatorul are responsabilitatea de a informa salariatul cu privire la condițiile de acordare a preavizului și durata acestuia. Această informare trebuie să aibă loc înaintea încheierii sau modificării contractului individual de muncă, conform prevederilor art. 17, alin. (3), lit. j) din Codul muncii. Pe de altă parte, salariatul are obligația de a respecta perioada de preaviz stabilită, fie prin contract, fie prin dispozițiile legale în vigoare.
 

Un aspect important de reținut este faptul că, pe durata preavizului, contractul individual de muncă continuă să producă efecte în integralitatea sa. Aceasta înseamnă că salariatul își păstrează toate drepturile și obligațiile care decurg din raportul de muncă. Astfel, acesta continuă să presteze munca în conformitate cu atribuțiile sale, beneficiind în același timp de salariu și de celelalte drepturi prevăzute în contract sau în legislația muncii. Mai mult, salariatul poate beneficia de concediu de odihnă în această perioadă, dacă este cazul. În situația în care intervine o cauză de suspendare a contractului individual de muncă, perioada de preaviz se suspendă în mod corespunzător, urmând să se reia odată cu încetarea cauzei de suspendare.
 

Câte ore se lucrează în preaviz?

În ceea ce privește numărul efectiv de ore lucrate în perioada de preaviz, Codul muncii nu conține prevederi exprese în acest sens. În absența unor reglementări specifice, se aplică regula generală privind durata normală a muncii. Conform articolului 17, alin. (3), lit. l) din Codul muncii, angajatorul are obligația de a informa salariatul cu privire la durata normală a muncii, exprimată în ore pe zi și/sau ore pe săptămână, precum și despre condițiile de efectuare și de compensare sau de plată a orelor suplimentare. De asemenea, dacă este cazul, angajatorul trebuie să ofere informații despre modalitățile de organizare a muncii în schimburi.
 

În practică, numărul de ore lucrate în perioada de preaviz corespunde, de regulă, cu programul normal de lucru al salariatului, așa cum este acesta definit în contractul individual de muncă. Cu toate acestea, în absența unor prevederi contrare în Codul muncii, angajatorul poate stabili, fie de comun acord cu salariatul, fie unilateral, anumite reguli particulare privind programul de lucru în perioada de preaviz. Aceste reguli pot fi incluse în contractul individual de muncă sau în regulamentul intern al companiei, scrie Legal Badger.
 

Este important de subliniat că orice reglementare internă privind programul de lucru în perioada de preaviz trebuie să respecte prevederile imperative ale Codului muncii și să nu aducă atingere drepturilor fundamentale ale salariatului. Prin urmare, orice modificare adusă programului normal de lucru în această perioadă trebuie să fie în concordanță cu dispozițiile legale și să nu afecteze în mod negativ drepturile salariatului.
 

În trecut, cadrul normativ oferea o abordare diferită pentru anumiți angajați din sectorul public. Existau prevederi care permiteau funcționarilor publici aflați în perioada de preaviz anterior concedierii să își reducă norma de lucru la jumătate. Această reglementare constituia o excepție de la regula generală și se aplica exclusiv acestei categorii de personal.
 

În prezent, legislația muncii nu mai conține dispoziții care să permită reducerea automată a timpului de lucru în perioada de preaviz, indiferent de categoria de personal. Codul muncii, în forma sa actuală, stipulează că pe durata preavizului, contractul individual de muncă continuă să producă efecte în aceleași condiții ca până în momentul notificării încetării raportului de muncă.
 

Prin urmare, în absența unor prevederi legale exprese, timpul de muncă în perioada de preaviz va fi, de regulă, identic cu cel stabilit în contractul individual de muncă. Aceasta înseamnă că salariatul are obligația de a presta activitatea conform programului normal de lucru, iar angajatorul are datoria de a-i asigura condițiile necesare pentru îndeplinirea sarcinilor de serviciu.
 

Cu toate acestea, există posibilitatea ca, prin acordul părților sau prin reglementări interne ale angajatorului, să se stabilească un program de lucru diferit pentru perioada de preaviz. Aceste aranjamente particulare pot fi incluse în contractul individual de muncă sau în regulamentul intern al unității. Este important de menționat că orice astfel de modificare a programului de lucru trebuie să respecte dispozițiile imperative ale legislației muncii și să nu aducă atingere drepturilor fundamentale ale salariatului.

Citește și

Cauți loc de muncă? Școala Gimnazială nr. 6 „Nicolae Titulescu“ Constanța angajează