Este Ziua Instrumentelor Muzicale Neobișnuite. Ce instrument a fost denumit "orga marină "(video)

• Grație descoperirilor arheologice, știm faptul că cele mai vechi instrumente muzicale datează de mai bine de 40.000 de ani.
• În zilele noastre, domeniul muzicii a evoluat, astfel că la ora actuală există o sumedenie de instrumente muzicale, fiecare cu roluri bine definite. Indiferent că vorbim despre muzica de cameră sau despre concerte, achiziționarea unor instrumente de calitate este absolut necesară.

Majoritatea pasionaților de muzică preferă instrumentele clasice – cum ar fi, de pildă, pianul, chitara sau vioara. Însă, există și muzicieni, care se află în căutarea permanentă de inedit.

În Alpii suabi – un lanţ muntos din sudul Germaniei – arheologii au descoperit fluiere din os, lucrate acum aproximativ 37.000 de mii de ani, pe care specialiştii le socotesc drept cele mai vechi instrumente muzicale cunoscute. Muzica instrumentală însoţeşte, aşadar, omul, de zeci de milenii. În acest lung răstimp, au fost construite sute de modele de instrumente muzicale, de la o simplă piele de animal întinsă peste un trunchi de copac scobit, pentru a face o tobă ale cărei ritmuri să acompanieze ritualurile vieţii, până la sofisticate instrumente electronice, în care se regăsesc cele mai moderne tehnologii ale momentului.

Din această galerie atât de variată, iată 7 creaţii, unele vechi de secole, altele abia inventate, puţin cunoscute, dar care dovedesc imensa putere de creaţie a minţii umane şi îşi adaugă glasul la bogăţia de sunete a lumii create de om.

Despre Verofon

Instrumente muzicale din sticlă au tot fost inventate, în ciuda fragilităţii acestui material, căci oamenii au fost seduşi de sunetul cristalin produs de lovirea sticlei sau de sunetele eterice emise de un vas de sticlă (pahar, bol) atunci când interpretul îşi trecea degetele peste marginile lui. Din această ultimă categorie, cunoaşteţi, probabil, "orga de pahare", instrumentul fiind alcătuit din pahare de sticlă aşezate pe masă ori într-o cutie.

Dar există şi instrumente construite mai solid şi ştiinţific - de pildă, delicata "armonica de sticlă" inventată în secolul al XVIII-lea de însuşi Benjamin Franklin: un fel de "castronaşe" de diferite mărimi, înşirate pe o tijă, se rotesc în timp ce artistul scoate din ele, atingându-le cu mâinile, sunete stranii şi pătrunzătoare.

Despre Suikinkutsu

Un vechi şi tradiţional instrument japonez, suikinkutsu oferă o rară combinaţie între "natural" şi "făcut de om", prefăcând căderea unei picături de apă într-un efect sonor intenţionat şi anume gândit. Un vas de lut, îngropat în pământ, serveşte drept "cutie de rezonanţă": unda sonoră generată de căderea unei picături de apă se reflectă pe pereţii săi, creând acel sunet adânc, căreia japonezii îi atribuie puterea de a linişti şi însenina sufletul.


Construirea unui suikinkutsu (videoclipul urmator) nu e o treabă uşoară, căci obţinerea unui anume efect, a unei anumite "melodii" cere o proiectare şi îmbinare foarte atentă a tuturor elementelor ansamblului ce constituie instrumentul muzical. Aşezat afară, într-o grădină, suikinkutsu îşi adaugă sunetul la toate celelalte atracţii ale grădinii japoneze, sunetul devenind unul dintre elementele farmecului ei subtil.

Despre Hidraulofon

O "orgă de apă" - acesta este hidraulofonul, un instrument în care sunetul e produs de tuburi conectate la o "claviatură " alcătuită din jeturi de apă. Muzicianul cântă acoperind cu degetele, complet sau incomplet, unul sau mai multe orificii prin care ţâşneşte apa, pentru a modula astfel sunetul. Hidraulofoanele mai simple, adesea instalate în parcuri, pentru amuzament, au, de obicei, 12 jeturi, în vreme ce hidraulofoanele de concert - da, există unele speciale pentru spectacole - sunt mai sofisticate, având 45 de jeturi şi fiind foarte precis "acordate".

O astfel de instalaţie se găseşte în faţa Centrului de Ştiinţe Ontario, din oraşul canadian Toronto; aici au loc, din când în când, concerte de hidraulofon, susţinute de cei câţiva artişti care s-au specializat în muzica acestui instrument, cum este Ryan Janzen, care apare în primul videoclip.


Uneori, este nevoie de doi muzicieni pentru a cânta la aceste instrumente complexe, cu 45 de orificii. Pare o joacă, dar nu este: este măiestrie artistică obţinută printr-o educaţie muzicală aprofundată. Nu oricine poate cânta la un astfel de instrument care, de altfel, se pretează la executarea unor piese complexe.

Despre Hidraulofon

O "orgă de apă" - acesta este hidraulofonul, un instrument în care sunetul e produs de tuburi conectate la o "claviatură " alcătuită din jeturi de apă. Muzicianul cântă acoperind cu degetele, complet sau incomplet, unul sau mai multe orificii prin care ţâşneşte apa, pentru a modula astfel sunetul. Hidraulofoanele mai simple, adesea instalate în parcuri, pentru amuzament, au, de obicei, 12 jeturi, în vreme ce hidraulofoanele de concert - da, există unele speciale pentru spectacole - sunt mai sofisticate, având 45 de jeturi şi fiind foarte precis "acordate".

O astfel de instalaţie se găseşte în faţa Centrului de Ştiinţe Ontario, din oraşul canadian Toronto; aici au loc, din când în când, concerte de hidraulofon, susţinute de cei câţiva artişti care s-au specializat în muzica acestui instrument, cum este Ryan Janzen, care apare în primul videoclip.

Uneori, este nevoie de doi muzicieni pentru a cânta la aceste instrumente complexe, cu 45 de orificii. Pare o joacă, dar nu este: este măiestrie artistică obţinută printr-o educaţie muzicală aprofundată. Nu oricine poate cânta la un astfel de instrument care, de altfel, se pretează la executarea unor piese complexe.

O versiune de dimensiuni mari a acestui instrument este "orga marină" imaginată de arhitectul Nikola Bašić şi construită la Zadar, în Croaţia: o platformă de marmură, cu trepte, străbătută în interior de tuburi; valurile si curenții imping aerul prin tuburi și, astfel, apa mării "cântă", ciudatele sunete de orgă întovărăşind mult mai familiarul zgomot al valurilor. 

Despre Pirofon

De la apă - la foc: pirofonul este o orgă în tuburile căreia sunetul e produs de mici explozii ori de aprinderea bruscă a flăcărilor, în tuburi metalice ori de sticlă.

Asemenea orgi de flăcări au fost construite încă din secolul al XIX-lea, şi, cu toate că nu au fost niciodată foarte răspândite, din când în când, câte un muzician se îndrăgosteşte de originalitatea acestui instrument şi îl scoate din nou la rampă. Azi, pirofoanele sunt acţionate în special cu ajutorul propanului, mai rar al hidrogenului (ambele sunt gaze inflamabile).
 

Sursa foto-video:Youtube/ Atentie, Cad Mere!