Este Ziua Muntelui. Marchează data tradițională a încheierii pășunatului anual în Carpații României (video)

• Munții acoperă suprafețe de aproximativ 52% din Asia, 36% din America de Nord, 25% din Europa, 22% din America de Sud, 17% din Australia și doar 3% din Africa.
• În istoria Terrei, munții s-au format și au dispărut continuu, înălțându-se semeți doar pentru a fi apoi erodați și transformați în banale dealuri.

Muntele este o formă de relief pe suprafața pământului care se extinde deasupra terenului limitrof pe o suprafață limitată, fiind mai mare decât dealul, de obicei stâncoasă și depășind înălțimea de 800 m. Există desigur un mare spațiu de libertate în a aprecia pe plan local ceea ce constituie sau nu un munte.

Marchează data tradițională a încheierii pășunatului anual în Carpații României.

Munții acoperă suprafețe de aproximativ 52% din Asia, 36% din America de Nord, 25% din Europa, 22% din America de Sud, 17% din Australia și doar 3% din Africa. Per ansamblu, circa 22% din suprafața uscatului Terrei este muntoasă. De asemenea, 1 din 10 oameni locuiesc în zone montane. Absolut toate fluviile și râurile importante ale planetei izvorăsc și sunt alimentate din surse montane, respectiv mai mult de jumătate din umanitate depinde vital de apa montană.

Adjectivele muntos și montan sunt utilizate pentru a descrie suprafețele montane și lucrurile asociate cu acestea. Substantivele muntean (munteni) și montaniard (montaniarzi) desemnează locuitorii permanenți ai munților, respectiv pe cei care sunt frecvent prezenți ca oaspeți a muntelui în calitate de iubitori ai acestuia, scrie wikipedia.org.

În istoria Terrei, munții s-au format și au dispărut continuu, înălțându-se semeți doar pentru a fi apoi erodați și transformați în banale dealuri. Cei mai înalți sunt cei mai tineri. Muntele Everest a început să prindă contur abia cu circa 15 milioane de ani în urmă, în epoca maimuțelor antropoide. În deplasarea lor continuă pe fața pământului, plăcile continentale și cele oceanice se lovesc unele de altele, uneori înregistrându-se coliziuni frontale: aceste ciocniri sunt cele care duc la formarea marilor lanțuri muntoase.

Când o placă oceanică alunecă sub una continentală, rocile sale sunt împinse în adâncurile fierbinți ale Terrei și se topesc; o parte a acestor roci topite formează un șir de vulcani la suprafață. Concomitent, placa continentală se încrețește de-a lungul liniei frontale, născând alți munți când două plăci continentale se ciocnesc un volum uriaș din scoarța terestră este împins în sus, așa cum se întâmplă la ciocnirea a două trenuri, văzută cu încetinitorul. Odată munții formați însă, asupra lor se abat alte forțe ale naturii, erodându-i până ce întregul proces se reia, în decursul a milioane de ani.

Formarea munților este un ciclu fără sfârșit, masive aflate în diverse stadii ale acestui ciclu putând fi întâlnite pretutindeni în lume.




Sursa foto: wikipedia.org
Sursa video: Youtube/ Chemarea Muntelui