Existenta castigata din cantarit

Avocatii, profesorii, jurnalistii, arhitectii, inginerii, contabilii, toti practica o meserie. Au un job. Au functii bine definite, drepturi, indatoriri si obligatii. Totusi, exista si un altfel de mod de a-ti castiga existenta. Este greu de definit, dar reprezinta o sursa de venit pentru unele persoane. Programul incepe dimineata, de la 7.30 - 8.00, si se termina la apusul soarelui. Principalul instrument de lucru este cantarul. Daca vrei sa afli ce greutate ai, trebuie sa scoti din buzunar 50 de bani.

Gheorghe Timus, un maghiar de 58 de ani, a ajuns sa isi castige existenta din cantarit. Nu poate face altceva, pentru ca piciorul drept i-a fost taiat de la glezna de o tocatoare pentru silozuri, pe cand avea 15 ani. De atunci, se chinuieste asa. A lucrat pe unde a putut, atat timp cat a avut o proteza oferita de autoritatile din comuna Targu Trotus, judetul Bacau, comuna in care a trait pana acum. In luna mai, a venit pentru prima data in Constanta. Atunci a vazut pentru prima oara marea. Conditiile grele de trai l-au determinat sa ajunga pe litoral. Primaria l-a dat afara din apartamentul sau si, de patru ani, s-a despartit si de sotia sa. A ramas pe drumuri... "Sursa de venit? Cantarul" "N-am pamant, n-am nimic. Asa imi castig painea. Asta este!", marturiseste cu tristete barbatul. "Afacerea" ii merge greu. A fost si prin statiunile Mamaia, Navodari, Eforie Sud, insa a fost nevoit sa se intoarca in Constanta. A avut de-a face cu politia. "Sa-ti iei cantarul si sa pleci, asa mi-a spus unul", se apara barbatul. Sustine ca nu are autorizatie de la primarie, cu toate ca i-ar trebui. Pana una alta, mai umbla ici, colo si mai capata cate ceva. Cand a venit vorba de angajare, Gheorghe Timus a reactionat imediat. "De unde sa ma angajez? Cine ma angajeaza fara picior?", a sarit barbatul. "Cand am avut proteza, am lucrat... in constructii, peste tot. Dar acum, fara proteza, numai domnul Gigi Becali ma poate ajuta. Doar daca ma duc si ma rog de el sa ma ajute cu o proteza. Sa vedem cand voi ajunge la el", spera batranul. O alta speranta sunt cei patru copii. Doi dintre acestia sunt plecati in Italia, la Milano, si batranul nadajduieste ca va pleca si el, la anul.

Scris de: {autor}Corina POPESCU{/autor}