Ferenc Puskas, regele fotbalului maghiar

Poate ai auzit și tu de trofeul "Puskas" care se acordă de către FIFA jucătorului sau jucătoarei care a marcat cel mai frumos gol al anului. Ei bine, acest premiu este în onoarea marelui Ferenc Puskas, considerat ca fiind cel mai bun fotbalist maghiar al tuturor timpurilor.
Cariera sa a fost una de-a dreptul incredibilă, aceasta întinzându-se pe parcursul a 24 de ani. Remarcabil însă este că el a schimbat în tot acest timp doar 2 echipe. Evident că erau alte vremuri atunci, jucătorii preferând mai mult stabilitatea în cele timpuri.
Ferenc Puskas s-a născut pe 1 aprilie 1927 la Budapesta, având inițial numele de Ferenc Purczeld. Ambii săi părinți erau etnici șvabi, așadar de aici și primul său nume de familie. Acesta a fost schimbat în Puskas la dorința tatălui sau în anul 1927.

Numele lui Puskas este legat de două echipe din Ungaria, dar el de fapt a evoluat pentru un singur club. Era ceva destul de obișnuit în acea perioadă, nu doar în această țară, ci chiar și în România.

Începe să joace fotbal la juniorii lui Kispest AC, echipa pe care tatăl său o antrena și pentru care evoluase în trecut. Pentru o perioadă, ca să evite regulile pentru minimum de vârstă, a folosit pseudonimul Miklos Kovacs ca să poată juca fotbal și nu multă lume știe asta.
Semnează primul contract cu această formație pe când avea doar 12 ani. Unul dintre coechipierii săi era Jozsef Bozsik, cu care mai târziu avea să joace și la naționala Ungariei. Poți paria pe această selecționată dar și pe echipe de club online la case de pariuri din România.

Debutul la profesioniști și l-a făcut în noiembrie 1943, într-o partidă cu Nagyvaradi AC. Pe 19 februarie 1949 el înscria de 7 ori în victoria echipei sale cu 11-3. În acel an echipa era preluată de Ministerul Apărării și avea să își schimbe denumirea în Honved Budapesta.
A jucat pentru acest club sub ambele denumiri timp de 13 ani. În acest timp a fost golgheterul echipei de 4 ori și a reușit să câștige cu această formație 5 titluri de campion al Ungariei. Trofeele au venit între anii 1949 și 1955, perioadă în care Honved a dominat autoritar fotbalul maghiar.

În anul 1956 a mers în Spania să joace împotriva lui Athletic Bilbao în Cupa Campionilor Europeni. Honved a pierdut acea partidă cu scorul de 3-2 și urma returul de la Budapesta. A început însă revoluția în Ungaria, care însă a fost stăvilită de armata sovietică.
Jucătorii maghiari au refuzat atunci să se întoarcă acasă pentru manșa secundă, iar meciul s-a jucat până la urmă la Bruxelles. Puskas a înscris la acel meci primul său gol în Cupa Campionilor Europeni, însă scorul final a fost 3-3 și așadar bascii au mers mai departe.
După acea partidă jucătorii și-au chemat familiile să li se alăture și au organizat un turneu pentru a strânge bani în Italia, Portugalia, Spania și Brazilia. După întoarcerea în Europa, unii dintre jucători au decis să se întoarcă în Ungaria, iar alții, printre care și Puskas, au rămas în Vestul continentului.

Refuză așadar să se întoarcă în Ungaria și joacă în prima fază câteva meciuri amicale în tricoul lui Espanyol Barcelona. S-a dictat atunci împotriva lui o suspendare de 2 ani de către UEFA pentru faptul că a refuzat să revină în țara natală. Era dorit de AC Milan și Juventus la acea vreme.
S-a mutat în Austria și mai apoi în Italia, țară unde a încercat să prindă un contract. A fost refuzat de granzii din "Cizmă", antrenorii considerându-l prea bătrân și supraponderal. Este în vederile lui Manchester United care însă nu îl poate înrola din cauza legilor Federației Engleze.

Cu siguranță cea mai bună perioadă din cariera lui Ferenc Puskas a fost cea de la Real Madrid. După ce îi expiră suspendarea de 2 ani dictată de cei de la UEFA el semnează cu gruparea din capitala Spaniei pe când avea 31 de ani.
Stă la această echipă nu mai puțin de 8 ani, așadar până în anul în care a împlinit 39 de ani. Impresionează încă din primul sezon pentru că înscrie de minim 3 ori în 4 meciuri diferite. Alături de Alfredo di Stefano a format unul dintre cele mai bune cupluri de atacanți din istorie.
În anul 1963 reușește două hat-trick-uri împotriva Barcelonei, unul pe teren propriu și unul în deplasare. De-a lungul celor 8 sezoane în tricoul madrilenilor el a fost de 4 ori golgheterul campionatului spaniol. Are în palmares cu această formație următoarele trofee:

Mi se pare incredibil că nu i-a fost acordat niciodată Balonul de Aur. Trebuie ținut cont că în 1963, pe când el încă era la Real Madrid cu care domina autoritar campionatul Spaniei, acest trofeu i-a fost acordat unui goalkeeper, este vorba despre sovieticul Lev Yashin.

La nivel de echipă națională, cele mai multe selecții le are, evident, pentru Ungaria. Pentru aceasta a evoluat în 85 de meciuri și a marcat de 84 de ori. A fost vârf de lance în acea formație maghiară care a câștigat Aurul Olimpic în anul 1952.
El a fost cel care a marcat primul gol din victoria cu scorul de 2-0 a naționalei sale în finala cu Iugoslavia. A “deblocat” tabela și în finala Cupei Mondiale din 1954. Ungaria a fost însă învinsă în acel ultim act cu 3-2, asta chiar dacă în minutul 8 conducea cu 2-0.
Primește în 1962 cetățenia spaniolă și ajunge să joace pentru naționala Spaniei. O face însă în doar patru meciuri, iar trei dintre acestea au fost la Cupa Mondială din 1962. A decedat în anul 2006, dar rămâne în istorie ca fiind unul dintre cei mai eficienți atacanți.