Gazele de şist - echilibrul dintre riscuri şi beneficii

Exploatarea gazelor de șist în România este o dezbatere care a animat spațiul public în ultimele luni. Statele Unite au înregistrat rezultate pozitive în acest domeniu, așa că din ce în ce mai multe guverne, inclusiv din Europa, încep să studieze cu atenție consecințele de ordin economic ale unui astfel de proiect. România face parte și ea din grupul țărilor interesate și a alocat deja perimetre de explorare companiei Chevron, pentru a constata dacă resursele într-adevăr există în subteran.

The Money Channel
 
Între timp, dinspre societatea civilă se aud tot mai multe voci care contestă acest demers, cele mai vehemente fiind ONG-urile de mediu. Argumentele lor se leagă de procedeul folosit în exploatare, acela de fracturare hidraulică, singurul care permite accesul la gazele de șist. ONG-iștii susțin că substanțele folosite dăunează mediului, distrug pânza freatică, consumă resursele de apă ale României sau provoacă chiar cutremure. De cealaltă parte, experții vorbesc despre avantajele economice și despre schimbarea paradigmei pe piața de energie mondială.
 
În acest peisaj, marcat semnificativ de lipsa de comunicare dintre autorități și populație, postul de televiziune The Money Channel a organizat o dezbatere, în cadrul emisiunii „Ora 9”, cu specialiști în domeniu care au analizat beneficiile și riscurile unui proiect economic de o asemenea anvergură.
 
Cum se scot gazele de șist
 
Diferenţa dintre gazul de şist şi cel convenţional este dată de zăcământul în care se află, a afirmat Constantin Calotă, inginer petrolist și specialist în fisurare pentru creşterea eficienţei exploatării. Așa că gazul de șist este tot gaz metan. Iar procedura fisurării hidraulice, a precizat el, este folosită în România de peste 50 de ani.
 
„Gazele de şist sunt o altă categorie de gaze: ele nu pot curge. Or, aceste condiţii de curgere sunt create prin fisurare hidraulică. Această fisurare e un concept vechi, care se aplică de mulţi ani în lume pentru zăcămintele clasice, mai nou pentru zăcămintele de şist. Se aplică de mult şi în România și, ceea ce nu știu mulți, se aplică de prin anii ’60 - ’65”.
 
Potrivit lui Constantin Calotă, operaţiunea de fracturare constă în injectarea unui fluid, alcătuit din apă în proporție de peste 90% şi aditivi, care creează o reţea de fisuri milimetrice, cu ajutorul cărora este extras gazul de şist. Nimic nu se întâmplă cu pânza freatică, a continuat el.

 
„Între pânza freatică, adică apa potabilă, şi aceste gaze de şist există multe alte straturi de roci impermeabile, care asigură practic o barieră. Să nu vă gândiţi că e vorba de fisuri caverne, e vorba de fisuri de ordinul milimetrilor. Nu se modifică nimic şi nu se surpă nimic”, a spus inginerul.
 
Cât despre aditivii din apa infiltrată în roci, acesta a dat asigurări că nu dăunează mediului: „Să vă dau un exemplu de aditivi folosiți la injectarea rocilor. Este banalul guar, pe care îl folosim la îngheţată şi aşa mai departe, este un material organic. Se folosesc și inhibitori de argilă, de pildă clorură de amoniu sau clorură de potasiu. Toată apa folosită este recuperată și neutralizate din ea substanțele străine”.

Nu știm dacă avem gaze de șist
 
Dorin Cojocaru, directorul general al Agenţiei pentru Resurse Minerale, a explicat în cadrul dezbaterii de la The Money Channel că explorările pe fiecare perimetru vor dura cinci ani. Abia apoi se va ști dacă sunt resurse, dacă pot fi exploatate și dacă rentează extragerea gazelor de șist.
 

„La momentul de faţă, România ştie doar că există roci, posibile purtătoare de aşa ceva, dar nu şi dacă ele conţin gaze suficiente cât să poată să devină economică exploatarea lor. Trebuie duse analizele de carote în laboratoarele speciale, unde se determină dacă procedeul prin care se extrag aceste gaze devine economicos din punctul de vedere al aplicării lor industriale”, a arătat Cojocaru.
 
SUA, țara tuturor experimentelor
 
Ionuţ Purica, expert în domeniul energiei și care face parte dintr-un Grup al Consiliului Mondial al Energiei de la Londra, a dezvăluit câteva dintre concluziile preliminare ale unui raport al acestui organism, raport programat să fie făcut public în această lună.
 
Datele strânse de experți, potrivit lui Ionuţ Purica, arată că exploatarea gazelor de șist a provocat un șoc pe piața de energie. Practic se schimbă regulile jocului pe piața mondială de energie, provocând schimbări și în industrii. Deocamdată este un singur câștigător: Statele Unite.
 
„Statele Unite, care au început exploatarea gazelor de şist de vreo 10-12 ani, au ajuns să aibă rezerve de gaz foarte mari, ceea ce a condus la reducerea preţului gazului în SUA de circa 3-4 ori. Și asta numai în șapte ani, adică într-un termen foarte scurt”, a declarat Ionuț Purica.
 
Același raport citat de Ionuț Purica arată că, în acest context, cererea de cărbune a scăzut mult. Statele Unite ale Americii nu mai au nevoie de acest combustibil fosil și îl exportă în Europa, continent care a întârziat să ia o decizie cu privire la gazele de șist.
 
Alte consecințe pozitive pentru SUA, a mai spus expertul în energie, sunt creșterea exportului de gaze, atragerea consumatorilor industriali de energie pe teritoriul american şi trecerea producătorilor de energie de pe cărbune pe gaz.
 
O altfel de independență a României
 
Revenind la România, Ionuț Purica a calculat că țara noastră importă gaze de la ruși în valoare de 2 miliarde de dolari pe an. La mărimea PIB-ului nostru, înseamnă cam 1,5%. Dacă am deveni relativ independenți energetic prin exploatarea gazelor de șist, acești bani ar putea fi folosiți în domenii ca sănătatea sau educația, a apreciat acesta.
 
„Prin anul 2025 putem să ajungem să eliminăm importurile, iar prețurile la gaze ar scădea cu 15-20%. Mai mult decât atât, putem să exportăm din aceste gaze, ceea ce ar aduce bani în economia României. Se estimează că ar putea fi create în perimetrele de exploatare circa 12-15.000 de locuri de muncă. Ce este mai important e faptul că veniturile statului vor crește mai mult din impozitele pe noii angajați decât din taxele pe profit sau pe redevențe”, a susținut Ionuț Purica.
 
Cine cumpără dreptul de cercetare
 
În prezent există contracte pentru explorarea gazelor de șist încheiate cu americanii de la Chevron. Este vorba de 3 perimetre din Dobrogea și unul din zona Bârladului. Și alte companii și-au manifestat interesul de a face acest lucru, dar acordurile nu au fost încă semnate.
 
Toate acordurile se fac pe bază de licitație internațională. Perimetrele supuse explorării au în jur de 1.000 de kilometri pătrați fiecare. Câștigătorii licitației au voie să facă cercetări atât pentru gaze convenționale, cât și pentru cele neconvenționale.
 
Firmele care câștigă licitațiile se angajează ca în următorii cinci ani să nu facă decât cercetări preliminare, eventual să sape o sondă verticală, dar nu apelează la fracturare hidraulică. Perimetrele sunt constituite de Agenția Națională de Resurse Minerale.
 
„În mod cert, prețul gazelor, dacă este un exces, normal este să scadă. Dar în același timp sunt costuri pe care le implică sondele, sunt taxe care pot fi puse ulterior pentru cei care exploatează gazele și care pot echilibra lucrurile, iar în momentul acela să nu mai constați o scădere a prețului, decât dacă volumele sunt foarte mari”, a afirmat șeful Agenției pentru Resurse Minerale, Dorin Cojocaru.