Generalul Vasile Atanasiu, prezent la luptele din Dobrogea în timpul Primului Război Mondial, s-a născut în urmă cu 137 de ani

 
Vasile Atanasiu s-a născut în ziua de 25 aprilie 1886, la Târgoviște, județul Dâmbovița.
 
Ca militar, s-a făcut remarcat în luptele celui de-Al Doilea Război Mondial, atât pe Frontul de Est (iunie 1941 – martie 1943), cât și pe Frontul de Vest (februarie – mai 1945).
 
Vasile Atanasiu a pășit pe cărarea carierei militare în adolescență. În anul 1905, el a absolvit Școala Fiilor de Militari din Iași, apoi a urmat Școala Militară de ofițeri activi de artilerie, geniu și marină din București, între 1 septembrie 1905 – 1 iulie 1907. A fost avansat la absolvire la gradul de sublocotenent și repartizat comandant de pluton în Regimentul 3 Artilerie Grea (1907 – 1909). În următorii doi ani, Vasile Atanasiu a frecventat Școala Specială de Artilerie și Geniu din capitală. În anul 1910 obținea gradul de locotenent. Pe urmă, a îndeplinit funcțiile de: comandant de baterie în Regimentul 2 Artilerie Cetate (1911 – 1913), în Regimentul 1 Artilerie Cetate (1913 – 1915) și în Regimentul 3 Artilerie Grea (1915 – 1917). La 1 aprilie 1915 a fost promovat la gradul căpitan.
 
Din această postură, Atanasiu a participat, în Primul Război Mondial, la luptele din Giurgiu, Dobrogea (la Caceamac, astăzi satul Călugăreni) și Moldova (la Pralea).
 
El a comandat un divizion din Regimentul 4 Artilerie Grea în Bătălia de la Mărășești (1917), fiind avansat la gradul de maior la 1 aprilie 1917 și decorat pentru fapte de arme deosebite. Vasile Atanasiu a promovat din nou în grad, fiind numit locotenent-colonel și șef secție în Direcția Artilerie din Ministerul de Război.
 
După conflagrație, generalul și-a continuat studille la Școala Superioară de Război (în prezent Universitatea Națională de Apărare „Carol I”), pe care le-a absolvit în anul 1920.
 
Pe 25 martie 1928, Vasile Atanasiu era numit colonel, având funcțiile de ajutor al inspectorului general al artileriei (1928 – 1929), comandant al Regimentului de Artilerie al Centrului de Instrucție al Artileriei (1929 – 1931), secretar al Consiliului Superior al Apărării (1931 – 1934) și adjunct al comandantului și director de studii la Centrul de Instrucție al Artileriei (1934).
 

Pe 16 octombrie 1935 a fost avansat la gradul de general de brigadă, îndeplinind mai multe funcții.
 
El a participat și la luptele din Al Doilea Război Mondial. A fost la comanda Corpului 3 Armată (22 iunie 1941 – 20 martie 1943), cu care s-a aflat în mijlocul operațiunilor de eliberare a Basarabiei.
 
A fost decorat pe 17 octombrie 1941 cu Ordinul „Mihai Viteazul” cl. a III-a „pentru destoinicia cu care a condus operațiile Corpului său de Armată la trecerea Prutului și ulterior în toate luptele din Basarabia și Ucraina”.
 
La 20 martie 1943 a fost numit în funcția de șef al Direcției Superioare a Artileriei, pe care a deținut-o până la 13 februarie 1945.
 
Înainte să fie trecut în rezervă de autoritățile regimului comunist (1948), Atanasiu a îndeplinit funcția de comandant al Armatei 1 până la 31 aprilie 1946, după care a deținut poziția de inspector general de armată (1946-1948).

 
Printre alte decorații acordate generalului se numără: Ordinul „Steaua României” în grad de Comandor, Ordinul „Steaua României” clasa IV (Ofițer), Ordinul „Coroana României” clasa III cu spade, Ordinul Leului Alb al Cehoslovaciei.
 
Vasile Atanasiu a murit la vârsta de 78 de ani, pe 6 iunie 1964.
 
Citește și:
Salvatorul Constanței 112 ani de la nașterea lui Horia Agarici