Hramul Mănăstirii Uspenia ÎPS Flavian - „Îi aştept pe credincioşi la sfânta liturghie"
Hramul Mănăstirii Uspenia: ÎPS Flavian - „Îi aştept pe credincioşi la sfânta liturghie"„Îi aştept pe credincioşi la hramul mănăstirii, care va dura două zile. Vor participa la sfânta liturghie şi se vor simţi împliniţi duhovniceşte", a declarat ÎPS Flavian, arhiepiscop de Slava Rusa din partea Bisericii Creştine de Rit vechi (lipovenesc).
Mănăstirea de călugări Uspenia, ortodoxă de rit vechi, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, se afla în localitatea Slava Rusă, judeţul Tulcea. Declarată Monument de arhitectură religioasă, este situată între dealurile Babadagului, pe cursul superior al pârâului Slava. Această mănăstire a fost ridicată în secolul XVII de către călugării ruşi ce s-au retras de pe locul unde astăzi se află Mănăstirea de maici Vovidenia.
Cum arată mănăstirea
În mănăstire există două biserici: Biserica mare cu hramul Uspenia, care în traducere înseamnă Adormirea Maicii Domnului (Sfânta Maria), ridicată în 1883 pe locul bisericii de lemn şi cea de-a doua biserică, mai mică (biserica de iarnă) cu hramul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil. Loc de pelerinaj, la aceasta mănăstire vin credincioşi pentru a se ruga la Sfintele moaşte adăpostite aici: cele a sfinţilor Mucenici Dada, Gavedae, Cazdoe şi Gargal, copiii şi rudele împăratului persan Samporie. Până în anul 1994, cele două mănăstiri de rit vechi, Vovidenia şi Uspenia, au fost unice în lume, până când au luat fiinţă încă două lăcaşuri de cult de rit vechi în judeţul Suceava. Biserica Creştină Rusă de Rit Vechi („Biserica lipovenească") cuprinde credincioşii ortodocşi ruşi veniţi în Ţările Române, începând cu prima jumătate a secolului al XVIII-lea, ca urmare a persecuţiei şi terorii dezlănţuite de Biserica Ortodoxă Rusă şi autorităţile ruseşti, pentru că nu au fost de acord cu reformele în ritualul cultului iniţiate de Patriarhul Nikon, la mijlocul secolului al XVII-lea.
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
- Maria Magdalena Andreea Gina Pusa 19 Oct, 2019 15:09 Doamne, mare este slava ta infricosata, luminate, cararile tale, dumbravi, pline de cerbi, in care sufletul, meu ars de istovul fiintei, doreste sa se racoreasca, intru imparatia slavei, niconiene, poate pentru clipa in care mi-a fost spaima sau fericita, ganduri m-au torturat, curata este lumina, ta, primeste-ma intru cinstea ta, ca numele tau sa stihuiesc, si slava lumii, s-o izvodesc, cer iertare domnului Nicon, am gresit in invatatura mea sant rea, lasa precum nici fiarele necuvantatoare nu-s dar iartama si ma trezeste sa incep o noua viata in schima mica, in acest loc retras de sfant, ca sa ma insemnez cu copia ta, si sa ma izvodesc, de raul patimii lacomiei de mancare pe care l-am facut din reaua patima a necugetarii, cuget curat, intelept, cer!...