Info-sud-est Indezirabilii și afacerile prin Portul Constanța- Ruta Siria (I)

Mai mulți cetățeni arabi considerați de Statul român pericol pentru securitatea națională, unii dintre ei declarați indezirabili pentru legături cu terorismul, și-au continuat afacerile în România și după expulzare. Una dintre afaceri a fost și este controlată și astăzi de nepoți ai unui fost ministru de Interne din dictatura siriană a familiei Al-Assad. 

Indezirabilii au exportat în Siria, țară aflată sub sancțiuni, animale vii, lemn, cereale și utilaje uzate, în valoare de zeci de milioane de dolari. Tranzacțiile au fost făcute prin Portul Constanța, un nod strategic între Orient și Occident, dar unde funcționează un singur scanner pentru verificarea mărfurilor. 

Tot prin Portul Constanța au făcut business entități siriene care se aflau sub sancțiunile SUA și UE, impuse începând cu 2011, împotriva regimului Bashar Al-Assad, unul dintre puținii susținători ai lui Vladimir Putin în războiul din Ucraina. 

Surse judiciare consultate de Info Sud-Est au declarat că cetățenii arabi au putut să-și continue afacerile chiar și după ce au fost declarați indezirabili pentru că legea din România le permite, în timp ce instituțiile statului cu care am încercat să vorbim ne-au dat răspunsuri evazive sau au invocat confidențialitatea datelor. 


O investigație de Andreea Pavel, Cristian Andrei Leonte și Ana Poenariu (RISE Project)


OMUL CU TREI FEȚE


Firma sirianului Yasin Alkrnazi, Al Saeed Impex SRL, a fost înființată în 2011 ca să cumpere și să vândă animale vii. În trei ani, firma a trimis către Siria tăurași în valoare de peste 1,2 milioane de dolari. Animalele plecau din Portul Midia.

În timp, firma a acumulat datorii la stat și la alți creditori de peste 3 milioane de lei. În 2017, Alkrnazi a propus un plan de reorganizare în urma căruia, în 2021, datoriile la stat depășeau 1 milion de lei.

Societatea funcționa și în luna aprilie 2022, cu Yasin Alkrnazi asociat unic, chiar dacă anul trecut acestuia i-a fost interzisă intrarea în România până în anul 2026.

Sirianul și-a luat bilet pe ruta București-Beirut în 26 mai 2021 și a plecat din România de bună voie la cererea Inspectoratului General de Imigrări, fără să mai fie necesară o decizie de expulzare. Serviciul Român de Informații descoperise cu un an înainte că era un pericol pentru siguranța națională, fiind acuzat că a inițiat și sprijinit activități care aveau ca scop acte teroriste.

Alkrnazi a devenit refugiat în România în 2015, iar în 2020 a cerut protecție internațională și drept de ședere pe termen lung. Statul român l-a refuzat după ce polițiștii de la Imigrări și-au dat seama că sirianul, originar din Hama, a ”omis” detalii importante când a ajuns în țară: Alkrnazi nu le-a spus autorităților române că a luptat în Armata Liberă a Siriei, o organizație militară rebelă, împotriva regimului Bashar Al-Assad. Autoritățile din România au descoperit minciuna lui Alkrnazi abia după 5 ani. 


Alkrnazi a fentat statul român și cu declarații contradictorii, dar și folosind documente în care apăreau trei fețe diferite: 

Când a obținut permisul de ședere din 2015, Alkrnazi le-a spus polițiștilor că a fugit din Siria în 2012, a tranzitat timp de trei ani Turcia, Georgia, Egipt și a locuit în Iordania, unde s-a ocupat de afacerile tatălui său, după care a intrat ilegal în România, pe la Constanța.
Ulterior, în 2020, sirianul și-a adus aminte că a locuit lângă Focșani ”până în decembrie 2012 sau ianuarie 2013”, când a plecat în Turcia cu avionul, unde ”a fost așteptat de un prieten cu ajutorul căruia a intrat ilegal în Siria” și s-a înrolat în Armata Liberă. Acolo ar fi stat doar o lună, fiind nemulțumit de lipsa hranei și condițiile din Siria. 

În acest timp, sirianul Yasin Alkrnazi a operat în firma sa și a prezentat instituțiilor din România două permise de ședere și un pașaport cu trei fețe diferite. 



Inspectoratul General pentru Imigrări a refuzat să ne dea detalii despre cele trei documente pe numele sirianului și ne-a cerut, în schimb, să transmitem actele “în vederea analizării situației și luării măsurilor care se impun”. Yasin Alkrnazi nu a putut fi contactat până la publicarea articolului.

Sirianul a mai avut o firmă în România, Alkernazi Impex, cu sediul într-o vilă din Brăila, pe Strada Unirii. Bărbatul era interconectat cu proprietarul vilei, un irakian care, împreună cu fratele său, a avut același destin ca Alkrnazi: Frații Harba, și ei indezirabili și expulzați.   


FRAȚII HARBA, LEGĂTURI CU TERORISMUL ÎN MOLDOVA ȘI ROMÂNIA

Tot cu vânzarea de animale vii se ocupau și cei doi frați Harba. Și-au început afacerile în România în perioada 2010-2012, prin firmele Naif Livestock și Alsali Impex. Acestea au trimis, de la înființare, către companii din Siria și alte țări arabe, berbecuți și vite cu o valoare de peste 16 milioane de dolari. 

Conform documentelor din instanță, cei doi expulzați sunt frați, dar Salid și Abdul au nume și cetățenii diferite: 

• Khalid Nayyef Aldai Salah Harpah, alias Salid Harba, irakian;
• Zeiab Abdul Rahman, alias Abdul Harba, libanez născut în Siria. 

În 2012, procurorii din Republica Moldova au deschis un dosar penal pe numele lui Salid Harba, pentru ”recrutare și sprijin în scop terorist” (conform Codului Penal din Republica Moldova), iar în anul 2016 a fost declarat indezirabil peste Prut, autoritățile spunând că au informații cu privire la activități care puneau în pericol securitatea națională.

Unul dintre partenerii lui de afaceri, Zakaria Hassna, cu care Salid a improvizat o moschee în care erau promovate curente fundamentaliste islamice, a fost acuzat de procurorii de la Chișinău că a organizat o rețea ilegală de imigrație a sirienilor în Uniunea Europeană. Hassna nu a mai așteptat sentința judecătorilor pentru că a fugit din arestul la domiciliu și din Moldova, prin Transnistria. Astăzi este dat în urmărire internațională de Interpol.

În acest timp, Salid și fratele său Abdul Harba au fost judecați și în România într-o speță de ”securitate națională și terorism”, fiind acuzați în 2013 că au sprijinit o grupare jihadistă dintr-o țară arabă și au ajutat persoane din zone teroriste să intre în România. Și din România au fost expulzați, dar asta nu i-a împiedicat să-și continuie afacerile aici. 

După ce Curtea de Apel București l-a declarat indezirabil timp de 15 ani, Salid a rămas în firma Naif Livestock și l-a împuternicit pe un al treilea frate, Omar Harba, să-l reprezinte în fața tuturor instituțiilor, în ambele societăți. Tot atunci, Abdul, al doilea frate expulzat, i-a cedat toate acțiunile tot lui Omar, care avea să rămână în continuare în România.  

Abdul s-a retras din firmă, dar Salid și-a continuat afacerile timp de 5 ani după expulzare, ba chiar și-a schimbat în acest timp partenerii de afaceri și a acumulat datorii la stat de 7,46 milioane de lei, din care 5,13 milioane era impozitul pe profit neplătit.

Salid a împrumutat compania Naif Livestock de 26 de ori în trei ani, inclusiv după ce a fost expulzat și a ajuns în Liban. În total, a împrumutat societatea cu 1,03 milioane de dolari și 3,72 milioane de lei. Spre exemplu, doar în luna noiembrie 2012 a acordat firmei patru împrumuturi în 10 zile. 

Până la momentul expulzării celor doi frați Harba, aceștia au reușit prin firmele lor să acumuleze un patrimoniu impresionant, cumpărând ferme, terenuri și imobile în valoare totală de aproape un milion de euro. 

Frații Harba au cumpărat una dintre ferme direct de la o societate care era controlată de fostul consul onorific al Siriei la Constanța, Jamal Zeido, și de fratele său, Zeido Zeido. Au plătit pentru ferma de 10 hectare din localitatea tulceană Baia 273.000 de euro. În aceeași zi, de la Zeido Zeido, frații Harba au mai cumpărat șase hectare de teren agricol, tot în Baia.


O altă proprietate cumpărată de una din companiile controlate de Harba este chiar casa din Brăila în care au găzduit gratuit firma ”omului cu trei fețe”, Yasin Alkrnazi. Pe vilă, Salid și Alsali Impex au plătit 80.000 de euro. 

L-am contactat telefonic pe Jamal Zeido, care ne-a spus că este în Siria și nu ne aude bine. Ulterior, Zeido a marcat cu ”seen” mesajul nostru de pe Whatsapp și nu ne-a transmis niciun punct de vedere despre legăturile comerciale cu Abdul și Salid Harba. 

Mortul care face business

Omar Harba, singurul frate care nu a fost expulzat, a ieșit din compania Naif Livestock în 2014, iar locul lui a fost luat de un cetățean libanez, El Mokdad Ali, care a murit doar o lună mai târziu de la asocierea cu Salid Harba. 

Deși era mort, Mokdad a continuat să figureze în firmă. Din cauza birocrației, decesul lui Mokdad a fost înregistrat în Liban abia în 2017, certificatul de deces a fost eliberat în 2019, iar cel de moștenitor în 2021.  

În acest timp, Salid a operat tranzacții în continuare, a schimbat actul constitutiv al firmei și a devenit acționar majoritar printr-un tertip: a mărit capitalul firmei cu banii pe care chiar el îi împrumutase societății, decizie care se poate face doar în prezența tuturor asociaților, adică, în cazul de față, ar fi trebuit să ia act la schimbări Salid și urmașii decedatului.   

În aprilie 2021, soția lui Mokdad a dat în judecată societatea Naif Livestock motivând că Salid (care locuia la familia lui Mokdad, în Liban, când acesta a murit), a fraudat interesele moștenitorilor prin tot ce a operat în firmă după moartea libanezului. 

Tot atunci, familia a cerut anularea tuturor deciziilor luate de Salid în firmă, susținând că acesta a fost arestat și ispășește o sentință cu executare într-o închisoare din Egipt.


Șpagă la procurorul DIICOT pentru deblocarea exporturilor de animale 

Revenind la Omar Harba, acesta nu a fost expulzat la fel ca frații săi, dar a ajuns în fața judecătorilor sfârșind condamnat pentru că a mituit un procuror DIICOT Tulcea.

Problemele lui Omar au început după ce un fost partener de afaceri al fraților expulzați, Hussein Twit, l-a denunțat polițiștilor din Galați pentru că nu ar fi avut în grajduri același număr de vite pentru care firmele lui Omar primeau subvenții de la stat.

După o vreme, nemulțumit că ancheta polițiștilor nu mergea cum s-ar fi așteptat, Twit s-a dus la un procuror DIICOT Tulcea pe care îl știa din 2005 și a făcut un nou denunț. Odată ce a preluat ancheta, procurorul Victor Grigoraș a început să ia și șpagă din ambele părți:

De la denunțătorul Twit pentru ca procurorul să își facă treaba în dosar în sensul dorit de libanez; 
De la inculpatul Omar pentru ca, în loc să-l ancheteze, procurorul să intervină pe lângă inspectorii sanitar-veterinari ca să-l ajute să exporte din nou animale vii.

Pentru aceste favoruri, procurorul Grigoraș i-a cerut lui Omar 5.000 de euro. Șpagă a primit doar 5.000 lei și 1.000 de dolari și a luat-o chiar în vila sirienilor expulzați din Brăila, pe Strada Unirii.

În același timp, Grigoraș îi cerea bunuri și bani și lui Twit, ca să își facă munca de procuror cum voia denunțătorul. I-a cerut libanezului bani de benzină, de concediu și un miel, pe care l-a primit în Vinerea Mare din 2014. 

Twit a refuzat să-i mai dea șpagă imediat cum și-a dat seama că procurorul îl ajută și pe Omar Harba, așa că l-a denunțat la DNA. În 2015, Victor Grigoraș a fost condamnat definitiv la 3 ani și patru luni de închisoare cu executare pentru luare de mită, iar Omar Harba la 1 an și 8 luni cu suspendare pentru dare de mită. 

Am vorbit cu Harbah Saad, vărul fraților expulzați, cel care conduce astăzi companiile acestora. Originar tot din Hama, Saad ne-a spus că unchiul său, Muhammad Harba, a fost ministru de Interne în Siria până în anul 2000 (1987-2001, n.red.), în regimul lui Hafez Al-Assad, tatăl lui Bashar Al-Assad.

Saad ne-a mai spus și că mai ține legătura cu Salid Harba doar prin intermediari. Despre companii, spune că sunt sechestrate în acest moment de ANAF și DIICOT, după un denunț al lui Twit, “care a dat mită la procuror”. De asemenea, Saad ne-a declarat că îl cunoaște pe Yasin Alkrnazi, “omul cu trei fețe”, dar și pe alți doi frați care au făcut afaceri în Brăila și au fost și ei expulzați.

INDEZIRABILUL CU LEGITIMAȚIE ANTIDROG

În 2013, când Curtea de Apel București îi declara indezirabili pe frații Harba, Statul român le acorda statut de refugiat altor doi frați: Hasan și Hamzah Alferdawi erau cetățeni sirieni, originari tot din Hama.

Frații Alferdawi s-au stabilit tot la Brăila, unde și ei se ocupau de creșterea și comerțul cu animale vii. Totuși, Hasan Alferdawi avea firme și afaceri în România cu mult înainte să fie declarat refugiat. 

Una din societăți, Gusunlife SRL, a devenit în anii următori una dintre cele mai profitabile companii din Brăila, premiată de Camera de Comerț din oraș. Frații Alferdawi dețineau și o navă, Alferdawi 1, sub pavilion Togo, cu care transportau ovine și bovine din Porturile Giurgiulești (Republica Moldova) și Midia, spre Orientul Mijlociu.

Câțiva ani mai târziu, în iulie 2017, Serviciul Român de Informații a descoperit că frații Alferdawi ”desfășoară și (…) intenționează să desfășoare activități subversive în favoarea organizației extremist-teroriste active în zona de origine, în special Statul Islamic (Daesh)” – o organizație teroristă activă preponderent în statele din Orientul Mijlociu. SRI a sesizat procurorii, care au cerut Curții de Apel București să îi declare cetățeni indezirabili pentru 10 ani. 

Confruntați cu acuzațiile, cei doi frați Alferdawi au declarat în fața judecătorilor că la finalul anului 2016 și începutul anului 2017 au fost plecați în Moldova, Turcia și Liban. 

Judecătorii susțin că tocmai probele depuse de frații Alferdawi la dosar îi contrazic: Hârtiile arată că, în perioada respectivă, cei doi frați au fost în Siria, unde s-au cazat la Shahin Tower Hotel, se arată în motivarea instanței. La hotelul aflat în regiunea Tartous, zonă aflată sub controlul forțelor guvernamentale conduse de regimul Bashar Al-Assad, Hamzah a stat trei luni, iar fratele său, Hasan, 12 zile, mai arată documentul.

De asemenea, mai spune SRI, cei doi s-ar fi întâlnit cu reprezentanții unei organizații teroriste în zona teritoriului controlat de Daesh. În fața instanței, frații Alferdawi s-au apărat:

“Nu înțelegem rațiunea pentru care a fost formulată prezenta cerere întrucât nu am întreprins nicio acțiune care să constituie amenințări la adresa securității naționale”, au declarat cei doi în fața judecătorilor, spunând în prealabil că sunt de șase ani în România și dețin o fermă zootehnică în comuna Gemenele din Brăila.

“Special Agent”

Tot în timpul procesului, Hasan Alferdawi a depus la dosar o legitimație care semăna foarte mult cu legitimațiile DIICOT și pe care scria ”agent special”. Emisă de un ONG din Constanța (Asociația Română de Luptă Împotriva Drogurilor – ARLID), legitimația era valabilă până la finalul anului 2017. 


Vânzarea de astfel de legitimații ”speciale” este o practică uzuală în România, iar cei care le cumpără profită de faptul că pot fi confundate foarte ușor cu cele ale instituțiilor oficiale (DIICOT, Poliție, DNA etc) pentru a ocoli legea sau a beneficia de privilegii, ne-a explicat George Drăgan, președintele altei asociații de profil, Tomis Antidrog.

Un oficial BCCO ne-a confirmat, sub protecția anonimatului, această practică: “Câți consumatori au reabilitat asociațiile astea antidrog? Nu s-a redus consumul, ba este în creștere. Și dacă există acest feedback înseamnă că este o sincopă la nivel de prevenție, deci asociațiile funcționează doar ca să vândă legitimații sau să toace bani publici”. 

Codrin Raita, fostul purtător de cuvânt al asociației din care făcea parte Alferdawi, a declarat că ”i se pare incredibil ca acest personaj să fi fost membru ARLID”. Raita spune că nu știe nimic despre această situație pentru că nu se ocupa de managementul membrilor, nu l-a întâlnit în nicio acțiune a asociației pe Alferdawi și singurul care poate da detalii despre terorist este fostul șef al ONG-ului, Marcel Bărbulescu, care se ocupa de înscrierea membrilor și emiterea legitimațiilor, dar care a murit de COVID-19 în martie 2021. 

Într-o discuție pe Whatsapp, Alferdawi ne-a spus că judecătorul a fost forțat să îl expulzeze, pentru că în sală a fost ”inteligența” (serviciile de informații, n.red.), dar și că interpretul nu a tradus tot ceea ce el a zis în timpul procesului, de teama serviciilor. Alferdawi ne-a mai spus că le-a văzut fețele oamenilor de la ”inteligență” și că pe unul dintre ei l-a văzut de la distanță, pe aeroport, la plecarea din România. 

Fiul lui Alferdawi, care ne-a contactat spunându-ne că tatăl său nu știe bine limba română, ne-a spus despre legitimația de ”agent special” că l-a costat 250 de lei/an și că plătea această taxă ca să ajute autoritățile să prindă traficanții de droguri:

”(Cum a ajuns în posesia legitimației?, n.red.) Prin înscrierea la organizația respectivă, privată, a plătit o taxă. Vreo 250 de lei, pe an. Nu a folosit-o, nu a fost nevoie, că v-am spus că legitimația respectivă este pentru dacă gen observă la cineva care lucrează cu droguri, sau prinde pe cineva, el n-are voie să prindă dar ideea este să poată comunica autorităților și să fie măcar legitimat să nu fie un om de pe… Ceva să ajute”, ne-a transmis fiul lui Alferdawi. 

ABSOLVENTUL DE MEDICINĂ CARE TRIMITEA LEMN ÎN SIRIA

Ahmed Khater a venit din Egipt în România în 1996 pentru a studia medicina. A ajuns la Constanța și, de-a lungul anilor, a fost acționar sau administrator în șase firme. Cu unele dintre ele a exportat lemn sau motoare și piese uzate în Siria, de peste 1 milion de euro.


Khater a fost declarat indezirabil în 18 octombrie 2011 pentru 15 ani, după ce probele SRI, clasificate „strict secret”, au arătat că egipteanul derula activități care puneau în pericol securitatea naţională. La plecare, Khater a fost însoțit de ofițerii serviciului de informații până pe Aeroportul Otopeni, de unde a zburat în Cairo.

Ulterior, Khater a cerut să se întoarcă în România, spunând că familia sa nu se adaptează în Egipt. Instanțele românești i-au refuzat cererea, iar Khater a apelat la un avocat cu care a ajuns la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. 

CEDO a constatat, printr-o decizie din noiembrie 2021, că lui Khater i-au fost încălcate drepturi în momentul în care avocatul n-a avut acces la probe din dosar, secretizate de SRI, și a hotărât ca Statul român să-i plătească egipteanului 5000 de euro despăgubiri. 

Ba mai mult, în apărarea sa, Khater a insinuat în instanță că a fost expulzat după ce a refuzat să colaboreze cu ofițerii SRI care ar fi încercat să-l racoleze. 

Khater a negat că ar avea legături cu organizații considerate teroriste și a declarat instanței că e posibil ca acuzațiile să aibă legătură cu o percheziție DIICOT la o fundație din Constanța considerată teroristă, unde procurorii au găsit un document cu donații făcute de el. 

Avocatul ne-a confirmat procesul, dar nu ne-a dat alte detalii și ne-a spus că este dificil să luăm legătura cu Khater pentru că vorbește și înțelege greu româna și engleza. Totuși, Khater a absolvit Medicina în limba română, în anul 2000, iar în fața instanței care l-a declarat indezirabil a susținut că nu are nevoie de interpret pentru că are cunoștințe de limba română. 


Ce spun legea și instituțiile statului

Legea le permite persoanelor declarate pericol pentru securitatea națională sau celor expulzați pentru terorism să-și continuie afacerile în România chiar și dacă sunt declarați indezirabili, au declarat surse judiciare pentru Info Sud-Est. 

”Prin Legea 31/1990 privind societățile comerciale, ei își pot finanța în continuare activitățile considerate periculoase, pentru că despre asta este vorba, de fapt. Activitățile lor pot fi finanțate în continuare, în România, pentru că legea permite, nu le interzice acest lucru. Atât timp cât nu există o hotărâre judecătorească definitivă care să le interzică în mod explicit acest lucru, ei își pot continua afacerile liniștiți, deși sunt considerați pericol public pentru securitatea statului”, au declarat pentru Info Sud-Est surse din magistratură.

Alte surse judiciare consultate au explicat faptul că, până în 2019, nu era nevoie de o prevedere expresă în hotărârea judecătorească prin care să fie interzis persoanelor condamnate pentru finanțarea terorismului să mai fie fondatori în firme:

”După intrarea în vigoare a Legii nr. 162/2019, interdicția din legea societăților a fost limitată si mai mult. Înainte de această lege interdicția de a mai fi fondator pentru cei condamnați pentru anumite infracțiuni (inclusiv finanțare a terorismului) se aplica direct prin efectul legii, indiferent dacă instanța interzicea sau nu în mod expres această calitate de asociat fondator. După intrarea în vigoare a legii, pentru a-și pierde calitatea de asociat fondator, unei persoane condamnate trebuie să i se interzică această calitate în mod expres de către judecător. Dacă hotărârea omite aplicarea acestei pedepse, interdicția nu se mai aplică direct în temeiul legii. Iohannis a atacat legea la CCR cu argumente pertinente, dar CCR a zis că e în regulă ca interdicția să se aplice doar dacă dispune expres judecătorul”, au declarat sursele judiciare. 

Acestea mai susțin că interdicția prevăzută în legea societăților comerciale este insuficientă și nu este corelată cu Codul penal: 

”Ea vizează doar asociații fondatori și nu vizează, spre exemplu, și infracțiunile de terorism (ceea ce înseamnă că o persoană condamnată pentru terorism nu își pierde automat calitatea de asociat în firmele pe care le deține în România). Deci doar persoanele condamnate pentru finanțarea terorismului își pierd calitatea de fondatori și asta numai dacă instanța dispune expres în hotărâre”, au mai declarat specialiștii consultați.

Sursele juridice consultate susțin și că situația este nefirească iar primul pas spre completarea legii ar trebui să fie făcut de Guvern, prin ministerele de resort:

”Ar trebui să solicite informări de la Parchetul General de pe lângă ICCJ și de la serviciile de informații și, plecând de la cazurile concrete ivite în practică, să propună corelarea acestor acte normative. Ar trebui să conlucreze în primul rând Ministerul Economiei, Ministerul Finanțelor (împreună cu Oficiul Național pentru Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor care se află în subordinea sa) și Ministerul Justiției”, au mai declarat sursele juridice consultate. 

Contactați pentru a explica situația, SRI, Oficiul pentru Spălarea Banilor și Inspectoratul General pentru Imigrări ne-au răspuns vag, au invocat confidențialitatea datelor sau ne-au transmis că informațiile solicitate nu sunt de interes public. 

Am întrebat Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor dacă SRI sau altă instituție le-a solicitat să investigheze sau să urmărească societăți deținute de persoane indezirabile sau conturi bancare asociate cu aceștia. Oficiul ne-a transmis că informaţiile solicitate nu se regăsesc în lista documentelor de interes public publicată pe site-ul lor. 

Am întrebat SRI dacă a solicitat vreunei autorități blocarea activității companiilor și a proprietăților deținute pe teritoriul României de către cei expulzați sau a cerut alte măsuri complementarea privindu-i pe aceștia. SRI ne-a spus că ”măsura de declarare a unui cetăţean străin ca persoană indezirabilă pentru România se dispune de către Curtea de Apel Bucureşti, la sesizarea procurorului anume desemnat de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, sesizare ce poate avea în vedere şi propuneri provenite de la Serviciul Român de Informaţii”. 

Am întrebat Inspectoratul General pentru Imigrări cum se eliberează permisele de ședere și cum explică faptul că un sirian considerat pericol pentru securitate a folosit documente cu trei fețe diferite. IGI ne-a spus că nu ne poate da informații despre statutul juridic al unui străin și nici cu privire la permisele de ședere și/sau documentele de călătorie emise de Imigrări. IGI ne-a cerut să le punem la dispoziție ”documente (în original sau copie) emise de Inspectoratul General pentru Imigrări” dacă avem ”dubii asupra autenticității acestora”.  

Sursa: Info-sud-est