Infokiosk-urile Primariei Mangalia, „suparate" pe turisti

În urmă cu două săptămâni, un comunicat de presă remis de Primăria Mangalia unei anumite părţi a mass-media (fireşte, nu şi publicaţiei noastre) afirma că „Prin proiectul „Centru de dezvoltare a turismului transfrontalier România - Bulgaria", finanţat prin Phare CBC 2005 şi cofinanţare de la Primăria Municipiului Mangalia, de astăzi, staţiunile din sudul litoralului românesc beneficiază de 15 infokiosk-uri cu un soft adecvat. 

Cu ajutorul acestor infokiosk-uri, turiştii şi persoanele interesate vor putea accesa informaţiile turistice relevante despre sudul litoralului: unităţi de cazare şi alimentaţie publică, puncte de atracţie turistică, informaţii utile (bancomate, oficii poştale, farmacii, schimb valutar), modalităţi de transport, cluburi şi alte tipuri de agrement. Aparatele sunt conectate la Internet şi se acţionează digital, utilizarea lor fiind foarte simplă. Informaţiile sunt structurate pe staţiuni şi alte zone de interes şi pe capitole de utilităţi: evenimente, staţiuni, hoteluri şi restaurante, distracţie şi relaxare, modalităţi de transport şi informaţii utile, iar cei care le vor utiliza pot accesa informaţiile în limba română şi în limba engleză. Printre staţiunile care sunt descrise pe ecran apar şi staţiunile de pe litoralul bulgăresc, Balcik şi Albena.

Trecând peste lipsa de „patriotism" local, care ar fi îndemnat să nu se facă reclamă unor staţiuni bulgăreşti aflate în directă competiţie cu Mangalia, am încercat să aflăm şi noi minunile tehnologiei, mai ales că este vorba despre un proiect vechi de vreo trei ani. Am găsit un astfel de aparat destul de repede, la un hotel de patru stele. Nu funcţiona, fiind stins „de la buton".

Recepţionera ne-a asigurat însă că el „merge" şi, răbdători, am pus „infokiosk-ul" în funcţiune. Surpriză: ne-a dat eroare din prima. Aparatul ne-a îndemnat, însă, să mai aşteptăm puţin (a fost vorba de vreo cinci minute), pentru că o porneşte în „safe mode". Categoric însă, soft-ul era supărat rău pe utilizatori, pentru că ne-a spus că aparatul nu poate porni până când nu se restartează de mai multe ori.

Nu ne-am lăsat: voiam să admirăm, în toată splendoarea, sudul litoralului, aşa cum l-ar vedea „ochiul turistului". Computerul ne-a lămurit rapid: tehnologia e de vină că turiştii fug de sudul litoralului. Calculatorul s-a înţepenit pur şi simplu, deşi ne îndemna să îi atingem ecranul pentru a-l „repara". Sistemul de manevrare digitală a monitorului nu s-a lăsat înduplecat minute în şir, iar noi am părăsit calculatorul, decişi ca, în cazul în care vom mai fi turişti beneficiari ai infokiosk-urilor europene, să alegem un ghid uman. Cel electronic nu este de încredere, cu toată reclama primăriei.