„Întorşi către inima noastră, vom găsi un loc de refugiu” Cum se scria despre Învierea Domnului în ziarul „Dacia”, la 1927

Sărbătorile pascale au cunoscut, în ultimii ani, o deosebită amploare mediatică. În audio-vizual, dar şi în presa scrisă apar nenumărate ştiri şi reportaje despre obiceiurile, tradiţiile de Paşte. Peste tot se discută despre oferte de Paşte, despre iepuraşi, despre reţete tradiţionale sau avantgardiste, despre vopsitul ouălor şi despre lumină. Totul se face foarte „la vedere”, reţelele de socializare fiind, şi ele, în tonul acestor zile.

În secolul trecut însă, Paştele era o sărbătoare de familie, cumva intimă. Ţinea de sfera căminului şi mai puţin de aşa-numitele relaţii din societate. Accentul cădea pe latura spirituală a acestei sărbători deosebit de importante pentru creştini.

Felul în care era văzută, simţită Învierea Domnului a rămas consemnat, printre altele, într-un număr al ziarului „Dacia”, de la 1927. Sub titlul „Învierea Domnului”, profesorul C. Mureşanu se întreabă: „Cine s-ar încumeta să tălmăcească, aşa cum ar trebui: cu adâncimea gândului şi avântul inimii, evenimentul cel mai măreţ - Faptul Divin - care este: Învierea Domnului? Ar fi trebuie ca fiecare zi, din cele patruzeci ale sfântului post, să fi fost un prilej de înălţarea spre înţălegerea «Învăţătorului Etern» care prin jertfa Sa ne-a îndrumat către drumurile vieţii, căi îndrumătoare spre: «Împărăţia Cerului»”.

În acelaşi material, autorul său notează: „Învierea Domnului întăreşte învăţătura pornită din peştera Betleemului, unde s’a arătat noroadelor Dumnezenul etern, Învierera pecetluieşte cu întărire făr’ de moarte, religia întemeiată pe iubire pentru toţi, şi mai ales pentru «gloatele» înşelate, bătute , tâlhărite şi crucificate, - crucificate în mii şi mii de chipuri, - pentru «gloatele» cari pot spune în ziua Învierii: Noi şi cu Tatăl suntem una (Ion, X.-30)”.

În opinia profesorului C. Mureşanu, Învierea lui Isus Christos „rupe cătuşele materialismului, sfarmă cultul viţelului de aur, mătură avântul pentru gologan: dărâmă cu o vorbă idolii la care omenirea s-a închinat sute şi sute de veacuri, Învierea Domnului descopere în sufletul noroadelor o bogăţie făr’ de moarte: averea sufletului şi ne învaţă că întorşi către inima noastră, vom găsi un loc de refugiu: «Interiorul sufletului». Acolo-i conştiinţa. Acolo nu poate intra nimeni altul decât Dumnezeu: «Împărăţia Domnului este în sufletul nostru» (Luca, XVII, 21)”.
Textul a fost redactat cu cu respectarea normelor ortografice, ortoepice şi morfologice specifice limbii române de atunci.