Iohannis cere Parlamentului reexaminarea modificărilor aduse la Legea societăţilor comerciale

Președintele României, Klaus Iohannis, a trimis joi, 16 ianuarie a.c., Parlamentului, spre reexaminare, Legea pentru modificarea și completarea Legii societăților nr. 31/1990.

Vă prezentăm textul integral al cererii:

Domnului Teodor-Viorel Meleșcanu

Președintele Senatului

 
În temeiul articolului 77 alineatul (2) din Constituția României, republicată,

formulez următoarea

 
CERERE DE REEXAMINARE


asupra

Legii pentru modificarea și completarea Legii societăților nr. 31/1990

Legea pentru modificarea și completarea Legii societăților nr. 31/1990 elimină unele interdicții sau limitări referitoare la înființarea și funcționarea societăților comerciale. Deși intervențiile legislative se pot înscrie în obiectivul reducerii sarcinilor administrative și stimulării antreprenoriatului, considerăm că unele dispoziții ale legii supuse reexaminării pot genera anumite riscuri din perspectiva necesității asigurării transparenței și concurenței loiale pe piață, precum și a consolidării luptei împotriva evaziunii fiscale.

La art. I pct. 1 din legea supusă reexaminării se abrogă art. 14 din Legea societăților nr. 31/1990, care prevede: „(1) O persoană fizică sau o persoană juridică nu poate fi asociat unic decât într-o singură societate cu răspundere limitată. (2) O societate cu răspundere limitată nu poate avea ca asociat unic o altă societate cu răspundere limitată, alcătuită dintr-o singură persoană. (3) În caz de încălcare a prevederilor alin. (1) și (2), statul, prin Ministerul Finanțelor Publice, precum și orice persoană interesată poate cere dizolvarea pe cale judecătorească a unei societăți astfel constituită. (4) Pe baza hotărârii de dizolvare, lichidarea se va face în condițiile prevăzute de prezenta lege pentru societățile cu răspundere limitată”. Așadar, prin abrogarea acestei norme se va permite înființarea de către aceeași persoană a unui număr nelimitat de societăți cu asociat unic.


Potrivit art. 4 din Legea nr. 31/1990, societatea cu personalitate juridică va avea cel puțin 2 asociați, în afară de cazul în care legea prevede altfel. Societatea unipersonală este reglementată în acest act normativ cu titlu de excepție de la regula pluralității de asociați, fiind prevăzute cerințe și condiții speciale pentru acest tip de societate (preluarea de către asociatul unic a drepturilor și obligațiilor societare ale adunării generale a asociaților, obligația expertizării aportului - art. 13, limitarea capacității speciale de folosință pentru protecția terților – art. 14, regimul contractelor încheiate între asociatul unic și societate – art. 15 sau obligația declarării calității de asociat unic, la înmatricularea unei societăți).

Menționăm că interdicția de înființare a unui număr nelimitat de societăți cu asociat unic, de către aceeași persoană a fost reglementată în legislație încă din forma inițială a Legii privind societățile comerciale nr. 31/1990, la art. 211, dispoziție ce a fost menținută până în prezent. Mai mult, limitările stabilite de art. 14 din Legea nr. 31/1990 sunt în concordanță cu Directiva 2009/102/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009, în materie de drept al societăților comerciale privind societățile comerciale cu răspundere limitată cu asociat unic, fiind considerate garanții pentru protejarea intereselor asociaților și terților, în conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. (2) din această directivă.

Soluția legislativă de abrogare a art. 14  din Legea nr. 31/1990 prevăzută de legea transmisă la promulgare este de natură să genereze multiple probleme deoarece nu este dublată de stabilirea unor mecanisme care să împiedice, spre exemplu, transferarea activității de la o societate la alta, sau crearea de societăți distincte pentru o singură afacere, în scopul obținerii de beneficii specifice (precum rambursarea de TVA, subvenții etc.). În mod similar, în condițiile în care același asociat va răspunde cu un patrimoniu unic (personal) pentru datoriile unui număr nelimitat de societăți, nu au fost prevăzute mecanisme care să contrabalanseze diluarea răspunderii personale și să asigure recuperarea creanțelor în mod echitabil de către diferiții creditori ai aceleiași societăți, dar și de către creditorii unor societăți diferite cu același asociat unic.

Conform art. 3 alin. (3) din Legea nr. 31/1990: „Acționarii, asociații comanditari, precum și asociații în societatea cu răspundere limitată răspund numai până la concurența capitalului social subscris.” De asemenea, potrivit art. 2371 alin. (2) – (4) din  aceeași lege: „(2) Atunci când, pe durata funcționării societății, un asociat răspunde pentru obligațiile acesteia în limitele aportului la capitalul social, răspunderea sa va fi limitată la acest aport și în situația dizolvării și, dacă este cazul, a lichidării societății. (3) Asociatul care, în frauda creditorilor, abuzează de caracterul limitat al răspunderii sale și de personalitatea juridică distinctă a societății răspunde nelimitat pentru obligațiile neachitate ale societății dizolvate, respectiv lichidate. (4) Răspunderea asociatului devine nelimitată în condițiile alin. (3), în special atunci când acesta dispune de bunurile societății ca și cum ar fi bunurile sale proprii sau dacă diminuează activul societății în beneficiul personal ori al unor terți, cunoscând sau trebuind să cunoască faptul că în acest mod societatea nu va mai fi în măsură să își execute obligațiile”.

Față de aceste dispoziții legale, în situația în care răspunderea asociatului cu răspundere limitată devine nelimitată în condițiile alin. (4) al art. 2371 din Legea nr. 31/1990, ca efect al abrogării art. 14 din Legea nr. 31/1990 același asociat va răspunde cu un patrimoniu unic (personal) pentru datoriile unui număr nelimitat de societăți, în condițiile în care nu au fost prevăzute mecanisme care să contrabalanseze diluarea răspunderii personale, în detrimentul diferiților creditori.

Dintr-o altă perspectivă, semnalăm că soluția legislativă cuprinsă la art. I pct. 1 din legea transmisă la promulgare  nu este corelată cu alte dispoziții ale Legii nr. 31/1990. Spre exemplu, art. 17 alin. (1) din Legea societăților nr. 31/1990 prevede: „la autentificarea actului constitutiv în cazurile prevăzute la art. 5 sau, după caz, la darea de dată certă a acestuia se va prezenta dovada eliberată de oficiul registrului comerțului privind disponibilitatea și rezervarea firmei și declarația pe propria răspundere privind deținerea calității de asociat unic într-o singură societate cu răspundere limitată”. Or, în condițiile eliminării interdicției de înființare de către aceeași persoană a unui număr nelimitat de societăți cu asociat unic, odată cu abrogarea art. 14 din Legea nr. 31/1990 se impunea și corelarea acestei intervenții cu dispozițiile art. 17 alin. (1) din același act normativ.

Prin art. I pct. 3 din legea supusă reexaminării se abrogă art. 17 alin. (4) din Legea societăților comerciale nr. 31/1990, care prevede: „La același sediu vor putea funcționa mai multe societăți numai dacă imobilul, prin structura lui și suprafața sa utilă, permite funcționarea mai multor societăți în încăperi diferite sau în spații distinct partajate. Numărul societăților ce funcționează într-un imobil nu poate depăși numărul de încăperi sau spații distincte obținute prin partajare”.

Semnalăm că măsurile legislative ce prevăd funcționarea societăților comerciale în încăperi diferite sau în spații distinct partajate, prin raportare la structura și suprafața utilă a imobilului, sunt justificate din perspectiva necesității combaterii fenomenului evaziunii fiscale. Astfel, dispozițiile art. 17 alin. (4) din Legea nr. 31/1990 au fost introduse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 54/2010 privind unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale. Or, abrogarea art. 17 alin. (4) elimină din fondul activ al legislației reglementarea unei condiții minimale pe care trebuie să o îndeplinească spațiul ce ar urma să aibă destinație de sediu social. Considerăm că o asemenea reglementare poate avea consecințe negative din perspectiva eforturilor de combatere a evaziunii fiscale, motiv pentru care se impune reanalizarea acestei soluții legislative.

Față de argumentele expuse mai sus și având în vedere competența legislativă exclusivă a Parlamentului, vă solicităm reexaminarea Legii pentru modificarea și completarea Legii societăților nr. 31/1990.