Istorie Sărbătoarea Paștelui - semnificații religioase și evoluție

 

• Paștele este cea mai importanta sărbătoare creștină a anului, pentru prima data fiind sărbătorit în jurul anului 1400 înainte de Hristos.
   

Paștele este cea mai importanta sărbătoare creștină a anului, pentru prima data fiind sărbătorit în jurul anului 1400 înainte de Hristos.

Deși mulți sărbătoresc și astăzi Paștele, pentru mulți el nu mai are nimic de a face cu Dumnezeu, este doar un prilej de mâncare și băutură.

Sărbătoarea Paștelui poate fi asociată cu primăvara. Retrezirea naturii la viață simbolizează noua viață pe care creștinii au câștigat-o prin crucificarea și Învierea lui Iisus. Paștele creștin este similar cu doua tradiții antice: una evreiască și alta păgână. Ambele tradiții sărbătoresc Învierea, trezirea la viață.

Paștele creștin derivă din Paștele evreiesc, numit Pesach, cuvântul de origine al cuvântului Paști.

Pentru prima dată, Paștele a fost sărbătorit în jurul anului 1400 înainte de Hristos. În aceasta data, evreii au părăsit Egiptul cu ajutorul lui Dumnezeu. Scriptura în cartea Exod (Ieșirea) din Vechiul Testament ne oferă instrucțiunile date de Dumnezeu pentru sărbătorirea Paștilor în timpul lui Moise. Evreii din antichitate își aminteau de faptul că Dumnezeu i-a salvat din robia în care se aflau în Egipt.

Cu ocazia ieșirii din Egipt, când au sărbătorit pentru prima dată Paștele, toți evreii trebuiau să ia un miel și să îl sacrifice. Apoi, cu sângele mielului erau unse ramele de lemn ale ușilor de la casele în care locuiau aceștia. În noaptea aceea, îngerul morții trimis de Dumnezeu a trecut prin Egipt și a omorât toți fiii întâi născuți ai egiptenilor în casele care nu aveau pe ușa sângele mielului. În casele israeliților, nu a murit nimeni, pentru că aceștia ascultaseră porunca lui Dumnezeu și au pus sângele mielului pe ușile lor. Sângele mielului oferea o garanție, un semn vizibil prin care credincioșii dădeau de înțeles că au luat în serios avertismentul lui Dumnezeu.

În ceea ce privește creștinii, Dumnezeu a reînnoit legământul făcut cu israeliții, de data aceasta nu printr-un om, (Moise) ci prin Fiul Sau, Iisus Mesia. Legământul cel nou nu mai este un legământ făcut doar cu evreii, ci cu toate popoarele, care vor să primească iertarea păcatelor prin jertfa lui Iisus Hristos. Legământul cel vechi purta sigiliul sângelui unui miel care trebuia sacrificat de Paști după instrucțiunile date de Dumnezeu.


La Cina cea de Taina, în noaptea când a fost trădat, înainte de a fi prins și arestat, Domnul Iisus a instituit sărbătoarea Paștelui nou testamental, după porunca ce I-a fost dată de Dumnezeu.

De Paști se sărbătorește Învierea lui Iisus Hristos, fiul lui Dumnezeu. Duminica - a treia zi după Scripturi - femeile purtătoare de mir au găsit mormântul gol. Mormântul era gol pentru că Hristos Înviase. Împotrivă lor, a tuturor, a celor care L-au acuzat și batjocorit de atunci și până astăzi, numit în derâdere Regele Iudeilor, rege încoronat cu spini, rege al cărui tron era o Cruce, părăsit de ai Săi, păzit sub grea și rece lespede de piatra, Hristos a izbândit cea mai strălucită biruință ce s-a văzut vreodată: biruință asupra morții și asupra răutății omenești. Această biruință a putut fi tăgăduită, dar nu I-a putut fi smulsă niciodată.



Sursă: crestinortodox.ro.



Citește și:
Paște 2025: Aventuri alături de copilul tău. Idei pentru bucurie și distracție!