Legenda plajei „Trei papuci“ din Constanţa şi viaţa curmată prea devreme a doi copii îndrăgostiţi de mare

În primii ani ai secolului XX, Constanţa era în plin proces de dezvoltare. La marginea oraşului, în zona Spitalului Militar, se aflau casele ultimilor colonişti, veniţi să muncească în Port.

Legenda spune că acolo locuia şi un docher, venit din Oltenia împreună cu familia. Omul avea un băiat de vreo 12 ani, Ghiţă, un copil vesel şi zglobiu, care, din prima clipă a venirii sale la Constanţa, se îndrăgostise de mare. Băiatul se împrietenise cu un băiat musulman de vârsta sa, Hasan, fiul cel mare al unei familii de turci ce se aciuase şi ea în cartierul de la marginea oraşului. Hasan iubea de asemenea marea, fiind obişnuit cu ea, după ce copilărise în apropierea Mangaliei. Puştiul musulman era însă infirm din naştere, având un picior beteag, aşa că se folosea de o cârjă. Odată intrat în apă însă, Hasan devenea un înotător dibace. Cei doi băieţi fugeau adesea de acasă şi mergeau să se scalde pe plaja izolată, de la marginea cartierului. De dimineaţă până seara se prăjeau pe nisipul fierbinte sau se zbenguiau răcorindu-se în apa mării.

Hasan şi-a învăţat prietenul să înoate şi, după câteva zile, Ghiţă începuse să se descurce din ce în ce mai bine. Într-o dimineaţă, cei doi copii au mers, ca de obicei, la scaldă. Şi-au lăsat papucii cu talpă de lemn şi au intrat în apă. Deodată, s-a pornit o furtună teribilă de vară.  Ghiţă devenise curajos în ultimele zile, aşa că furtuna l-a prins mai în larg. Curentul mării capricioase era prea puternic pentru micul oltean. Hasan a înotat repede, încercând să îşi ajute prietenul. Au luptat împreună cât au putut, dar marea era furioasă în acea zi şi dorea cu încăpăţânare să îşi ia tributul uman. I-a înghiţit pe cei doi copii, după care s-a liniştit, ca prin farmec. Peste puţin timp, nişte tineri au ajuns pe plajă, dar nu au mai găsit nicio urmă a celor doi băieţi, bineînţeles, în afara celor trei papuci...

Sursă: Petre Covacef, „Povestea Farului Genovez“.