Mă numesc Dacian. O poveste emoționantă de viață Un angajat Google îşi caută familia din România

Un tânăr abandonat la începutul anilor '90 într-o gară din Bihor îşi caută părinţii...pe Facebook.

După copilăria chinuită din orfelinat, destinul s-a îmbunat: a fost înfiat de o familie din nordul Europei şi acum lucrează pentru gigantul IT Google. Fără resentimente, sufletul îl trage acum spre România: măcar o dată vrea să îi vadă pe cei care i-au dat viaţă.

 „Mă numesc Dacian. Numele mi-a fost dat de un orfelinat românesc ...sau de mama mea biologică. La vârsta de şase ani şi jumătate am fost adoptat în Finlanda”. Aşa începe povestea de pe „Copiii niciodată uitaţi ai României”. Dacian ştie doar că a ajuns la casa de copii de la Oradea când avea doi ani şi jumătate.

„Singurul lucru pe care îl ştiu este că am fost găsit într-o gară de nişte muncitori”, spune Dacian Solgen.

Au urmat patru ani din care Dacian nu are nicio amintire fericită. Din contră, ar vrea să uite că a fost la orfelinat.

„Cei care lucrau acolo nu se purtau frumos cu noi. Ne pedepseau mereu pentru micile năzbâtii şi ne băteau”, își amintește tânărul.
 
Pentru el, norocul poartă numele familiei din Finlanda care l-a înfiat. Părinţii adoptivi i-au îndrumat paşii spre succes. De un an, Dacian lucrează pentru Google.

„Fotografiez restaurante sau locuri turistice şi alte lucruri de genul care se folosesc pentru Google Maps”, explică el ce face pentru Google.
Succesul în carieră şi familia adoptivă nu reuşesc să îi aline însă rănile din suflet.
 

„Foarte important pentru mine este acum să-i găsesc pe părinții mei adevărați și poate să-i vizitez, să știe că încă trăiesc”, spune Dacian Solgen.
Pe pagina de Facebook „Copiii niciodată uitați ai României”, pe care a scris şi Dacian, au fost înregistrate peste o mie de cereri de la copii care îşi caută părinţii şi de la familii care vor să ştie de soarta pruncilor înfiaţi în străinătate. Aproape jumătate au reuşit să se strângă din nou în braţe