Misterele Constanţei Ce se ascunde sub Piaţa Ovidiu (document)

Încă o parte din istoria veche a Constanţei a pierit sub nemiloasa Mare Neagră. Odată cu prăbuşireamalurilor Mării Negre au dispărut străzi întregi, clădiri, şi chiar o mare parte din Galeriile Subterane prin intermediul cărora se realiza alimentarea Tomisului cu apă.

Sub oraşul vechi, actuala zonă peninsulară, există o reţea de tunele numite catacombe. Cu toate acestea, destinaţia iniţială a acestor galerii nu afost de apărare împotriva inamicilor, ci a reprezentat sistemul de alimentare cu apă potabilă din afluxul de apă subteran. În antichitate, în epoca „naşterii" Tomisului, sau chiar în perioadaexilului poetului latin Ovidius, populaţia îşi procura apa potabilă din fântâni, care erau alimentate de apa de ploaie adunată în pânza freaticăaflată la trei-patru metri adâncime.Cu toate acestea, la o adâncime de 10-15 metri se afla, încă de atunci, un puternic curent de apă, în pânza subterană. La un veac după ce poetulOvidius şi-a găsit sfârşitul pe pământultomitan, Împăratul Traian şi urmaşul său Hadrian au dispus rezolvarea problemei apei potabile prin construcţia unei Galerii Subterane la mare adâncime. La început, galeria a captat apa în calcarulpermeabil, aflat la adâncimea de 18 metri sub trama actuală a Pieţei Ovidiu, transversal pe piaţă, servind, în tronsonul central, şi ca rezervor de captare a apei. „În secolul al II-lea - al III-lea,Tomisul era un orăşel amărât. Cu toate acestea, s-a găsit falia Capidava-Mamaia, de acum, de unde s-a luat apa pentru a fi adusă în oraş. Acum se numesc catacombe, însă acele galerii reprezintă unsistem de aducţiune a apei. Şi pentru că şi atunci, ca şi acum, apa curgea la... vale, apa se scurgea în terme", a explicat arheologul Gheorghe Papuc, autorul lucrării „Despre apeductele Tomisului". Dar cumfuncţiona sistemul de captare a apei? „Sursa de apă se află în zona Pescărie, de astăzi, unde s-a făcut o instalaţie de captare a apei prin nişte canale ale căror acoperiş era din piatră fără mortar, princare să se scurgă apa din pânza freatică. De acolo, reţeaua trece pe subVila Şuţu şi iese pe sub Muzeul de Arheologie şi Istorie Constanţa, pe sub Mozaic, pentru ca, mai apoi, apa să fie captată înterme, în nişte cisterne mari, de unde autorităţile scoteau apa ziua şi odădeau populaţiei. Astăzi am găsit nişte rămăşiţe ale puţurilor în dreptul Catedralei", a declarat Gheorghe Papuc. Din păcate,din pricina surpării malurilor, bucăţi din canal au dispărut în mare.

„În urma săpăturilor, am mai găsit o stradă care continua un kilometru înspre mare, în zona Băncii Naţionale a Românieidin Piaţa Ovidiu. Însă crivăţul care bate în Constanţa majoritatea anului a dus la prăbuşirea malurilor, astfel că o mare parte din apeducte au dispărut în mare", a mai adăugat arheologul GheorghePapuc. Conform datelor oferite de istorici şi arheologi, Galeria Subterană de la Tomis are un traseu aproape circular, ramificat, cu mai multe bretele secundare încă neidentificate, care urmăreşte în subsoluloraşului întreaga incintă a cetăţii romane. Galeria porneşte de pe platforma inferioară a Edificiului Roman cu Mozaic. Pragul galeriei transversale se află la 0,62 metri. Infiltrarea apei se făcea direct dinstratul de calcar, nestăvilit şi permanent, în tunelul galeriei păstrându-se un nivel de umplere constant de 60-70 centimetri, cu regim menţinut prin gurile de golire spre Portul Turistic Tomis. Galeria a servitşi drept reţea de distribuţie a apei în diferite puncte de pe traseu, fapt dovedit cu ajutorul puţurilor, unul fiind în faţa Edificiului Romancu Mozaic, altul se află pe strada Marc Aureliu, la margineatrotuarului scărilor spre portul Tomis, iar ultimul dintre puţurile carese mai văd astăzi situându-se pe strada Mării, în faţa intrării palatului Şuţu. În anul 1914, galeria era circulabilă pe50 de metri spre nord-est, pornind de la terasamentele liniilor ferate din port. Se pare că lucrările pentru săparea acestor galerii au durat 10 ani, terminându-se în anul 150, fiind urmat traseul plajei, care s-a prăbuşit între timp. Vasile Canarache, fostul director al Muzeului de Arheologie şi Istorie Constanţa, al cărui nume îl poartă şi strada din spatelemuzeului, pe unde trecea odată calea ferată, a dorit, în anii 1970-1971,să restaureze galeria pentru a o reda spre vizitare publicului. Cu toate acestea, reţeauasubterană de alimentare cu apă a rămas doar o amintire a arheologilor şia istoricilor.