Monica si Horatiu Chereches - parteneri pe scena si in viata

Interviul de week-end

Miercuri, 21 mai, Teatrul de Balet "Oleg Danovski" a prezentat Gala extraordinara de balet "Flower Festival", ce a inclus medalioane de balet clasic - "Lacul lebedelor", "Spargatorul de nuci" - si tablouri de dans contemporan. Am discutat dupa spectacol cu cei doi prim-balerini ai companiei "Oleg Danovski", pe care dansul pe scena i-a unit si in viata, Monica si Horatiu Chereches.Rep.: Cum v-ati indragostit de dans?Horatiu Chereches: Tin minte ca eram mic si erau niste emisiuni la televizor cu Patrichi, cu Doina Andronache, cu artisti de valoare ai acelei epoci, si, odata, mama m-a intrebat daca as vrea sa fac asa ceva si i-am raspuns da. In urmatorul an, am inceput Liceul de Coregrafie la Cluj-Napoca. Din `88, cand am absolvit, am dansat la Opera din Bucuresti pana in 1990, cand am plecat, pentru doi ani, in Franta, unde am fost solist la Opera din Nisa. In 1992 am revenit in tara si de atunci sunt in Constanta, ca prim-solist la "Oleg Danovski".Rep.: Si cum ati ajuns la "Oleg Danovski"?Horatiu: Eu am fost un dansator de formatie clasica, in `92 mi-am dat seama ca aici, la Constanta, gasesc un repertoriu mult mai bogat decat afara, pe vremea aceea fiind foarte multe balete clasice pe care maestrul Danovski le avea in repertoriu, si am preferat sa vin sa fac balet clasic atata timp cat corpul este tanar, pentru ca, atunci cand imbatraneste, un corp poate sa faca si alt gen de dans. Bineinteles, la noi in teatru este posibil sa combinam dansul clasic cu repertoriul contemporan si modern. Dansul, de fapt, cuprinde toate genurile, dar arta suprema a dansului este baletul, sa nu uitam.Monica: Eram micuta, am fost selectionata sa merg la Casa Pionierilor, in Medias, unde m-am nascut, am facut cateva luni acolo, dupa aceea fostul director de la Liceul de Coregrafie din Cluj, care facea selectionarea in tara, pentru examenul de admitere la Liceul de Coregrafie, m-a vazut si am avut sansa sa fiu printre acei copii, am dat examenul de admitere la Cluj, dar dosarul, fiind admis, a fost preluat de cei din Bucuresti. Am terminat liceul de coregrafie la Bucuresti, dupa care doi ani am ramas la Opera Romana, iar in 1982 maestrul Oleg Danovski m-a rugat sa vin la Constanta; am venit si am ramas. Am dansat cam toate baletele clasice si neoclasice in coregrafia maestrului Oleg Danovski. In ultimii ani, am lucrat si cu Jean Giserix si Wilfried Piollet, fosti prim-balerini la Opera din Paris.Rep.: Cum e o zi din viata unui balerin?Horatiu: Incepem dimineata cu studii, care sunt, sa spunem asa, felul intai al pregatirii noastre, si apoi urmeaza repetitiile, care pot fi interminabile, pot sa fie pana la ora zece, unsprezece, chiar doisprezece seara. sau pot sa fie mai scurte: pana la opt seara. In general, viata noastra de zi cu zi are loc in teatru. Noi, pentru a prezenta o pirueta sau o figura de balet pe scena, o repetam de o mie unu ori si apoi o luam de la capat. De aceea viata noastra, a dansatorilor, este foarte stricta.Rep.: Sunteti un cuplu si dincolo de scena. Cum v-ati cunoscut?Horatiu: Ne-am cunoscut pe scena as putea sa spun. Ea era pe scena, eu eram in sala. Am urmarit in 1988 un spectacol, "Giselle", la Teatrul "Fantasio", atunci dansa cu Francisc Strnad si efectiv m-am indragostit atunci de ea. Si pe urma, cand m-am intors din Franta in Romania, incet, incet, poate si datorita faptului ca am inceput sa dansam impreuna, atractia intre noi a crescut. Pot sa spun ca, in primul rand, ne-a legat dansul. Am inceput sa ne completam unul pe altul, ne-am dat seama ca ne potrivim foarte bine in felul in care gandim, in general ne potrivim in majoritatea lucrurilor pe care le facem, atat in dans, cat si in viata de zi cu zi.Monica: Da, asa este. Chiar daca nu dansam toate spectacolele impreuna, intotdeauna ne completam, chiar daca eu nu sunt pe scena si este spectacolul lui Horatiu, discutam, comentam. Pentru ca e mai putin cunoscut de cei din afara faptul ca, oricat ai repeta un spectacol, pe scena intotdeauna ai surprize, stiti cum se spune, corpul uman are resurse nebanuite si intotdeauna gasesti ceva in plus sau, atunci cand nu te astepti, te lasa ceva de care erai sigur. Din cauza asta exista un argument pentru fiecare lucru pe care il faci mai putin bine sau foarte bine.Rep.: Ati fost in turnee peste tot in lume. Este vreo diferenta intre publicul din alte tari si cel de aici?Horatiu: Aici as vrea eu sa raspund, si va sugerez sa realizati un reportaj pentru a afla ce-si doreste publicul romanesc. Ce tip de spectacol ar dori publicul? Diferenta nu este prea mare intre publicul de aici si cel din alte tari. Oamenii indragesc arta oriunde.