O mama in suferinta cere ajutor

Distrofia musculara progresiva - boala cumplita, care, asemeni hemofiliei, se transmite de la mama la baieti - distruge copilaria unui micut din Mangalia

Gener are numai cinci ani, iar mama sa este macinata, in fiecare zi, de aceasta cumplita maladie. Baietelul are deja primele semne ca ar fi mostenit boala mamei, dureri cumplite in piciorusele firave. Gevrie Saban are 33 de ani si locuieste intr-un colt al Mangaliei, in Cartierul Colonisti. Sta, impreuna cu sotul si baiatul, intr-una din cele trei camere ale casei parintesti, iar ajutor, in fiecare zi, ii este o tanara cu handicap neuropsihic. In celelalte incaperi ale casei stau tatal ei si sotia acestuia, cu un copil de patru luni, precum si doi frati, cu sotiile si copiii. Aproape 15 suflete intr-o singura casuta, din pamant. Lui Gevrie viata i-a dat mai mult decat ar fi putut duce un alt muritor. Orfana de la 16 ani (mama ei s-a otravit din cauza vietii amare pe care o ducea, in lipsuri si certuri), a inceput sa simta primele dureri in trup cam in perioada in care si-a pierdut mama. A fost diagnosticata imediat: distrofie musculara progresiva. Toti muschii corpului ei au inceput sa o doara, fata chircindu-se de durere in fiecare minut al zilei. In timp, in cativa ani, muschii membrelor au inceput sa se atrofieze, Gevrie nemaiputand nici sa mearga si nici sa isi foloseasca mainile. Singura, retrasa, fata nu putea nici macar sa bea un pahar cu apa, fara sa ceara ajutorul celor din jur. Devenita o povara pentru toata familia, ea nu s-a descurajat. A ramas - si este si acum - de un optimism rar intalnit chiar si la o persoana perfect sanatoasa. Un tanar din vecini, atras de ochii verzi ai turcoaicei, a cerut-o de sotie. Stia la ce se inhama, dar nu s-a dat in laturi, iar acum se considera, in continuare, cel mai fericit om de pe pamant. Dupa un an, li s-a nascut si baietelul, Gener, dolofan si la fel de frumos ca si mama lui. Gevrie nu l-a putut tine niciodata, de una singura, in brate. Un lucru cumplit pentru o mama, dar peste care Gevrie a trecut cu stoicism. Isi iubeste baiatul ca pe ochii din cap. Pentru el tremura ziua, cand micutul este la joaca, pentru ca nu poate iesi sa il supravegheze. "Cand era mic, imi mai puteam misca picioarele un pic. Il leganam pe picioare si cate doua ore, si ma uitam la el cum doarme, ma topeam de dragul lui", ne povesteste Gevrie.

Nu are 100 de lei pe luna pentru medicamente

"Nu mi-am dorit, toata viata, decat un singur lucru: sa pot munci si eu, sa imi intretin familia, sa nu mai fiu in grija lor", se plange tanara. "Nici la stat nu as fi intins mana, sa le cer ajutorul, dar m-am gandit la copilul meu. Barbatul meu munceste cu ziua, cand apuca, dar niciodata nu stie daca se va intoarce cu bani acasa sau nu..." In timp, primaria i-a ajutat sa isi traga curent electric in curte, i-a oferit masa la Cantina Sociala si... cam atat. Familia fetei ar avea nevoie de o extindere a locuintei, macar pentru o camaruta, in care sa isi faca o cabina de dus. In plus, pentru a intra in legalitate cu actele, Gevrie ar mai avea nevoie de cateva milioane pentru cadastrul si intabularea imobilului in care locuieste. In ceea ce priveste sanatatea ei si a baiatului, aici, numai cadrele medicale i-ar putea intinde o mana de ajutor. In primul rand, boala care ii imputineaza trupul, si asa vlaguit, i-a ajuns la inima, iar bani pentru medicamente (circa 100 de lei pe luna) nu are. Gevrie vrea ca putinii banuti pe care ii ia de la stat, pentru handicap, sa ii "investeasca" in baietelul care ii lumineaza zilele. Oricine poate si vrea sa ajute aceasta familie, atat de greu incercata de viata, se poate adresa angajatilor Serviciului Public Crese, Asistenta Sociala, Cultura, Sport si Igiena Publica de pe strada Delfinului din Mangalia.

Scris de: {autor}M.D.M.{/autor}