Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
O nouă modă ministerială Educația, între Facebook și... Facebook
O nouă modă ministerială: Educația, între Facebook și... Facebook
20 Jun, 2016 00:00
ZIUA de Constanta
3120
Marime text
3120
Marime text
Există o nouă modă printre miniștri în ultimii ani. Ei cred că e de bonton sau trendy să îți anunți acțiunile de ”vitejie” pe… Facebook. Să ne oprim la ministrul Educației. Dacă îl întrebi cum stă treaba în învățământ, Adrian Curaj folosește termeni specifici, un limbaj academic și mai greu de urmărit pentru omul de rând. Adevărul este că politicienii mereu au folosit genul ăsta de limbaj: vorbești mult și spui puține. Așadar, ieri, ministrul Curaj a anunţat, cum spuneam, pe pagina sa de Facebook, că a publicat raportul de activitate pentru perioada noiembrie 2015 - mai 2016.„Am publicat raportul la şase luni de activitate, pentru perioada noiembrie 2015 - mai 2016. Sunt lucruri pe care le-am finalizat, inițiative în derulare, dar și acțiuni pe care le voi demara, cărora le spun semințe de viitor. Am punctat fiecare dintre domeniile cheie ale ministerului: învățământ preuniversitar, formare continuă, învățământ superior, cercetare științifică și inovare, fonduri europene, dezvoltare instituțională. În timpul rămas la dispoziție vreau să finalizam cât mai mult din ce ne-am propus, să inspirăm și să fundamentăm decizii și acțiuni viitoare”, spune Adrian Curaj.
Puteți citi raportul, dacă sunteți curioși, în secțiunea ”Documente” a materialului. Din toată înșiruirea de fapte: am făcut aia, mai avem pe cealaltă sau voi face cealaltă, fiecare reține ce vrea. Nu ne-a impresionat nimic semnificativ.
Și este enervant că ministrul tot folosește Facebook ca și cale de comunicare. În aprilie, același ministru susţinea că autorităţile nu pot descoperi şcolile sau grădiniţele care funcţionează ilegal, în schimb, îi ajută pe părinţi să le evite printr-un ghid online. Atunci spunea că va crea o pagină de Facebook, numită „Grădinițe și scoli mai sigure”. Este drept că are importanță această rețea de socializare, dar devine ciudat să rezolvi problemele din grădiniţe şi şcoli pe Facebook.
Poate am fi apreciat mai mult dacă sistemul educațional se schimba din rădăcini. Poate am fi fost mai mulțumiți dacă ne-ar fi spus ministrul Curaj de ce nu adoptăm sistemul de învățământ finlandez?
Ştim puţine lucruri despre sistemul educaţional de acolo. Totuşi, ar trebui să învăţăm repede. De ce? Ei bine, ţara aia rece şi slab populată e cea mai avansată şi mai eficientă în acest domeniu. Conform statisticilor bazate pe teste. Adică are cei mai bine pregătiţi copii la cele mai puţine ore petrecute la şcoală. Cum au făcut-o? De ce la ei se poate şi la noi nu? Ei bine, nordicii au ştiut să pună pe primul loc interesele singurului element care ar trebui să conteze. Copilul. Şi au înţeles că învăţământul scump e de fapt mai ieftin.
Diferențe majore Finlanda și România
Remarcabil, pentru învăţământul din Finlanda, niciun copil nu rămâne în urmă. Chiar dacă unii dintre ei se descurcă mai slab la unele materii, principiul care se aplică e acela că fiecare poate să contribuie cu partea lui. Tehnica folosită e de asemenea una excelentă - atunci când într-o clasa există elevi care se descurcă mai slab, este adus încă un profesor care se ocupă concomitent de ei.
Un alt lucru remarcabil e că în Finlanda se întâmplă foarte rar ca un copil să rămână repetent, ştiut fiind că pentru mulţi aceasta poate fi o experienţă traumatizantă. Atunci când un elev pică la mai multe materii, decizia de a-l lasă repetent poate fi luată numai în urma unui interviu la care participa profesorul, directorul, elevul şi familia să. Scopul e să fie înţeles contextul familial şi social care determina rezultatele sale slabe, dar şi să se ia în comun cea mai bună decizie.
Cu toate astea, învăţământul finlandez e egalitar, nu egalitarist, ceea ce înseamnă că elevii mai slabi sunt ridicaţi, dar cei mai buni primesc programe speciale şi acea atenţie deosebită cu care se răsplăteşte performanţa. Comparaţi asta cu România, unde e exact invers. Performanţă nu e stimulată, iar dificultăţile de învăţare sunt pedepsite ca nişte păcate. Ca să nu mai vorbim că nimeni nu a auzit vreodată de un sistem special pentru elevii mai slabi. Rezultatul? Scoatem pe bandă rulantă absolvenţi care fie nu sunt apreciaţi la adevărată valoare, fie sunt trecuţi clasa deşi niciun profesor nu crede că se pricep la ceva. Nu ar fi mai bine să vă gândiţi la asta, domnule ministru?
A, şi apropo, un alt element care îi asigura pe finlandezi că vor avea cea mai bună educaţie pentru copiii lor e răsplătirea profesorilor, care sunt plătiţi bine. Şi foarte respectaţi. La noi, răul porneşte chiar de la modul de recrutare a cadrelor didactice. Ajunge la catedră cine doreşte. În Finlanda, unde profesia de profesor e foarte bine cotată şi recrutarea extrem de riguroasă, ca să ajungi educator trebuie să ai o facultate, iar ca profesor de şcoală trebuie să deţii, obligatoriu, un master în pedagogie şi psihologie şcolară. Astfel, profesorii se aleg dintre cei mai buni 10%.
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
Comentarii
_thumb2.jpg)
