O piaţă din Paris va purta numele marelui compozitor român George Enescu. Anunțul ambasadorului României în Franţa
O piaţă din Paris va purta numele marelui compozitor român George Enescu. Anunțul ambasadorului României în
19 Dec, 2021 10:30
ZIUA de Constanta
1480
Marime text
O piaţă din Paris va purta numele compozitorului român George Enescu.
Anunțul a fost făcut pe Twitter de către primarul adjunct al oraşului, Laurence Patrice.
Decizia a fost salutată pe Facebook de ambasadorul României la Paris, Luca Niculescu.
Postarea de pe pagina de Facebook a lui Luca Niculescu, ambasadorul României la Paris
Un alt omagiu adus unui artist de origine română. Un omagiu răscolitor. Franța și Anselm Kieffer îi dedică de azi o expoziție monumentală lui Paul Celan. Născut în 1920, supravietuitor al Holocaustului, Celan pleacă din România în 1947 și devine cel mai mare poet de limba germană al secolului 20. «Am decis să scriu în limba călăilor», spunea Celan, care vorbea șapte limbi.
Expoziția e la Grand Palais Ephemere, zece mii de metri pătrați în care se afla doar 19 opere de Kiefer.
Opere colosale, gigantice. Tablouri de peste 10 metri înălțime, un bunker pe care cresc maci, un bombardier care stă într-o aripă, copleșit de cărți. Picturi sumbre, unde uleiurile groase se amestecă altor materiale : nisip, paie, plumb, cenușă...
Tablourile lui Kiefer dialoghează cu poezia lui Celan, rânduri scrise cu creta albă se lipesc de fiecare operă. Și tot pe fiecare operă scrie într-un colt «pentru Paul Celan». «Eu nu îl omagiez pe Celan, îl venerez », spunea Kiefer la deschiderea expoziției. Artistul germano-francez «lucrează» cu poetul româno-german de 60 de ani, de când i-a citit prima poezie, Todesfuge. Și de atunci Celan îl obsedează.
Vizitatorii intră în expoziție ca într-un templu, ca într-o biserică, tăcuți, sfioși, copleșiți de ce văd, de experiența pe care o trăiesc. Tablourile sunt răvăsitoare, în toate simți viața și moartea în același timp. Nu există o ordine a operelor, mergi dintr-o parte în alta a salii cum dorești, iți faci propriul traseu, pleci și te întorci, e un du-te vino mut.
Cel mai mare și mai copleșitor e amplasat în spatele sălii. Cred că are 15 metri lățime și 10 înălțime. E o operă care pornește de la un poem fantastic al lui Celan. Și este poziționat cu spatele către Tour Eiffel, care țâșnește, aproape insolent, în lumina alba a dimineții de decembrie.
Nu ieși nezdruncinat din aceasta expoziție. Un mesaj despre ororile care au fost și care se pot repeta. O trimitere la memoria comună europeană – iată expoziția excepțională cu care Franța își începe Președinția Uniunii Europene.
Sursa foto: Facebook/ Luca Niculescu
Anunțul a fost făcut pe Twitter de către primarul adjunct al oraşului, Laurence Patrice.
Decizia a fost salutată pe Facebook de ambasadorul României la Paris, Luca Niculescu.
Postarea de pe pagina de Facebook a lui Luca Niculescu, ambasadorul României la Paris
Un alt omagiu adus unui artist de origine română. Un omagiu răscolitor. Franța și Anselm Kieffer îi dedică de azi o expoziție monumentală lui Paul Celan. Născut în 1920, supravietuitor al Holocaustului, Celan pleacă din România în 1947 și devine cel mai mare poet de limba germană al secolului 20. «Am decis să scriu în limba călăilor», spunea Celan, care vorbea șapte limbi.
Expoziția e la Grand Palais Ephemere, zece mii de metri pătrați în care se afla doar 19 opere de Kiefer.
Opere colosale, gigantice. Tablouri de peste 10 metri înălțime, un bunker pe care cresc maci, un bombardier care stă într-o aripă, copleșit de cărți. Picturi sumbre, unde uleiurile groase se amestecă altor materiale : nisip, paie, plumb, cenușă...
Tablourile lui Kiefer dialoghează cu poezia lui Celan, rânduri scrise cu creta albă se lipesc de fiecare operă. Și tot pe fiecare operă scrie într-un colt «pentru Paul Celan». «Eu nu îl omagiez pe Celan, îl venerez », spunea Kiefer la deschiderea expoziției. Artistul germano-francez «lucrează» cu poetul româno-german de 60 de ani, de când i-a citit prima poezie, Todesfuge. Și de atunci Celan îl obsedează.
Vizitatorii intră în expoziție ca într-un templu, ca într-o biserică, tăcuți, sfioși, copleșiți de ce văd, de experiența pe care o trăiesc. Tablourile sunt răvăsitoare, în toate simți viața și moartea în același timp. Nu există o ordine a operelor, mergi dintr-o parte în alta a salii cum dorești, iți faci propriul traseu, pleci și te întorci, e un du-te vino mut.
Cel mai mare și mai copleșitor e amplasat în spatele sălii. Cred că are 15 metri lățime și 10 înălțime. E o operă care pornește de la un poem fantastic al lui Celan. Și este poziționat cu spatele către Tour Eiffel, care țâșnește, aproape insolent, în lumina alba a dimineții de decembrie.
Nu ieși nezdruncinat din aceasta expoziție. Un mesaj despre ororile care au fost și care se pot repeta. O trimitere la memoria comună europeană – iată expoziția excepțională cu care Franța își începe Președinția Uniunii Europene.
Sursa foto: Facebook/ Luca Niculescu
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
Comentarii