Părintele Marius Moșteanu O mărturie despre Părintele Viorel Picu

Părintele-discreție a plecat pentru a rămâne mai viu ca niciodată.
 

La începutul anilor '90 aveam să întâlnesc, să cunosc și să fiu ucenic pentru tot restul vieții, unui model de discreție, eleganță, seriozitate, pedanterie și tainică slujire preoțească, Părintelui Paroh, Viorel Picu.

Prima ușă pe care mi-a deschis-o pentru a pătrunde în viața Cetății a fost Casa Pâinii, Societatea Dobrogea.
Fusese ucenic el însuși plămădirii aluatului, cu practica de specializare în Italia, pentru ca măiestria dospirii să nu mai fie o taină pentru prospețimea și gustul pâinii.

De parcă pregătea Prescura Slujirii, anii adolescenței celui ce va deveni Parohul Catedralei Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Constanța, învăța să pregătească în liniște TAINA prefacerii în Trup al Lui Hristos, grâul răsfățat de vânt al pământului dobrogean din care părintele însuși fusese plămădit ca roadă a  familiei unui cântăreț bisericesc, pentru a fi Fratele cel Mare a celorlalte 10 suflete frumoase dimprejurul mesei de sub acoperișul casei părintești din Cartierul Coiciu.

După Casa Pâinii, mi-a prezentat Casa Cuvântului, Biblioteca Județeană, cu rafturile ei păstrătoare de informații, măiestrie  si tainice destine.

A urmat apoi Casa Trupului sănătos și educat, Sala Sporturilor, la a cărei cârmă, cu vădită  mândrie mi-a prezentat-o pe Doamna Sportului constănțean, Elena Frîncu, sau Elena Sportiva cum ii spunea Părintele Arsenie, cea despre care Părintele Viorel mărturisea copilăria lor comună, ca „a unsprezecea soră din vecini" cu care-și împărțeau timpul, preocupările, jocurile și nu de puține ori, masa la care rămâneau împreună în zilele toride de vacanță.

Au urmat apoi Casa Educației, făcându-mă coslujitor Slujbei Botezului Școlii nr. 25 în „Cella Serghi"; Casa și Drumul Mării, Portul Constanța; Casa Comerțului, Magazinul Tomis; Casa Breslelor: cizmari, ceasornicari, bijutieri, farmaciști, electricieni, taximetriști; Casa Artelor: Teatrul, Opera și Casa de Cultură.


Toate acestea au devenit pentru mine un Itinerariu, „El Camino" pentru un tânăr în căutarea Rostului său.

Între timp, discret, neinsinuant și fin pedagog, îmi preda „cu  lucrul, cu cuvântul și cu gândul", Lecția eleganței în slujire.

A plecat la fel de elegant, discret și tăcut precum a și trăit, slujit și simțit.
A plecat pentru a rămâne mai viu ca niciodată!
Să-l odihnească Bunul Dumnezeu în Ceata drepților!

Constanța,
5 noiembrie 2024

Părintele Marius,
ucenic-martor al unui Destin de excepție.


Sursa foto: Facebook preot Claudiu Banu