Paște 2025 Săptămâna Mare în tradiția românească. Curățenie, ritualuri și pregătiri pentru Înviere

 

• Postul Paștelui se încheie cu Săptămână Mare, a patimilor lui Hristos.

Postul Paștelui se încheie cu Săptămână Mare, a patimilor lui Hristos. În Săptămână Mare se face curățenie generală în gospodării. Curțile sunt măturate, șurile sunt curățate de gunoaie, gardurile sunt reparate, șanțurile sunt curățate de nămol și adâncite. Casele trebuie să strălucească de curățenie pentru că ele „te blestemă dacă Paștile le prind necurățate”. 

În lunea Săptămânii Mari se scoate totul la aerisit, se lipesc și se văruiesc casele, iar mobilierul este spălat și reparat.

Până miercuri, inclusiv, sunt permise muncile în câmp. După această zi bărbații trebăluiesc pe lângă casă, ajutându-și nevestele la treburile gospodărești.

În Joia Mare, data limită slujbelor speciale dedicate morților, fiecare familie duce la biserică colaci, prescuri, vin, miere de albine și fructe pentru a fi sfințite și împărțite, apoi, de sufletul morților, parte preotului, parte sătenilor aflați la biserică, în cimitir sau pe la casele lor.

Până la Joia Mare, femeile se străduiau să termine torsul de frica Joimăriței care, în imaginarul popular era o femeie cu o înfățișare fioroasă ce pedepsea aspru lenea nevestelor sau a fetelor de măritat. Uneltele de tortură ale Joimăriței erau căldură, oala cu jăratec, vătraiul sau cârligul pentru foc. Aceasta ființă mitologică folosea mijloace cumplite de tortură: ardea degetele și mâinile fetelor și femeilor leneșe, le pârlea parul și unghiile și incendia fuioarele de cânepă găsite netoarse. De multe ori nici flăcăii leneși, cei care nu terminau de reparat gardurile sau nu îngrijeau bine animalele pe timpul iernii, nu erau iertați de aceste pedepse. De fapt, Joimăriță era, la origini, o zeitate a morții care supraveghea focurile din Joia Mare și care, treptat, a devenit un personaj justițiar ce pedepsea lenea și nemunca.

Conform tradiției, în noaptea ce premerge Joia Mare sau în dimineața acestei zile se deschid mormintele și sufletele morților se întorc la casele lor. Pentru întâmpinarea lor se aprindeau focuri prin curți, în fața casei sau în cimitire, crezandu-se că, astfel, ei aveau posibilitatea să se încălzească. Focurile de Joi-Mari erau ruguri funerare aprinse pentru fiecare mort în parte sau pentru toți morții din familie și reprezentau o replica precreștină la înhumarea creștină din Vinerea Mare.

Aceste focuri se deosebesc de focurile ritualice de peste an - focurile de Mucenici, de Lașatul Secului, de Sân - George sau de Sânziene. Ele se făceau din plante considerate a avea virtuți magice ( alun, boz, tei) ce erau adunate de către copii sau de către tinerele necăsătorite. Focurile se înconjurau cu tămâie și agheasma, în jurul lor se așezau scaune „pentru morții ce urmau să sosească” și se dădea de pomana copiilor, vecinilor și rudelor. Obiceiul se mai păstrează în unele sate din zona montana a Bucovinei (Moldovița, Paltin, Argel, Vama, Brodina de Sus etc), purtând denumirea de „încălzitul moșului” dar, de cele mai multe ori, semnificațiile sale nu mai sunt cunoscute, el având mai ales caracter de divertisment.


Joia Mare este ziua în care, de regula, se prepara cele mai importante copturi pascale: pasca,cozonacii cu mac și nuca și babele coapte în forme speciale de ceramica. Pasca cea mai importanta coptura rituala a Paștelui, se face din faina de grau de cea mai buna calitate, cernuta prin sita deasa, și are, cel mai adesea, forma rotunda. Aluatul dospit se pune în tăvi speciale pentru pasca, după care, de jur împrejur, se aseaza aluatul împletit din doua sau trei sucituri și se lasă totul la crescut.

În mijlocul tăvii se aseaza, apoi, brânză de vaca, pregătită cu zahar, oua, mirodenii și stafide. Peste brânză se face o cruce, din același aluat împletit, împodobită cu ornamente în forma de floare. Se unge totul cu ou și se coace în cuptorul încălzit. Alta data, cojile ouălor folosite la pasca nu se aruncau și nici nu se ardeau. Ele se strângeau cu multa grija într-un vas special și se aruncau în Sâmbăta Paștelui pe o apa curgătoare crezandu-se că, astfel, găinile și puii aveau să fie păziți de uliu peste vara. Se mai credea că, în felul acesta, se dădea de știre Blajinilor - popor mitic care trăia sub pământ - că se apropie cea mai mare sărbătoare a creștinilor. 

Ultima vineri din Postul Mare este numita în Bucovină Vinerea Paștilor, Vinerea Patimilor, Vinerea Neagra, Vinerea Seaca sau Vinerea Mare. Conform tradiției creștine, este, ziua în care Iisus a fost răstignit și a murit pe cruce pentru răscumpărarea neamului omenesc de sub jugul pactului strămoșesc. Din aceasta cauza Vinerea Mare este zi de post negru.

În Vinerea Mare este interzis a se face copturi. Exista credință că daca cineva se încumetă a coace în aceasta zi face mare păcat iar coptura nu este mâncată nici macar de pesti.


În Vinerea Mare, dimineața, înainte de răsăritul soarelui, oamenii alergau desculți prin roua sau se scăldau tainic în ape curgătoare crezând că, în felul acesta, vor fi sănătoși pe tot parcursul anului. Seara, însă, întreagă suflare a satului bucovinean mergea la biserica pentru a participa la slujba de scoatere a aerului și pentru a trece pe sub acesta. în scopuri terapeutice.

Sâmbăta Mare este ultima zi de pregătire a Paștilor, când femeile trebuie să pregătească marea majoritate a mâncărilor, să deretice prin încăperi și să facă ultimele retușuri la hainele noi pe care urmau să le îmbrace în zilele de Paști. De obicei, în Sâmbăta Mare are loc și sacrificiul mielului, din carnea căruia se pregătesc mâncări tradiționale: drobul, numit în Bucovină cighir, friptura și borșul de miel.

Spre deosebire de Crăciun, pentru Paști nu se pregătesc prea multe feluri de mâncare, de unde și zicerea: „Crăciunul este satul iar Paștele este fudul”. Principala grija a oamenilor, înaintea Paștilor, este aceea de a-și primeni hainele, fiecare gospodina trebuind să aibă o cămașă noua, cusuta în mod special, iar bărbații macar o pălărie noua.

Sâmbăta seara fiecare gospodina își pregătește cu grija coșul ce urmează a fi dus la biserica, pentru sfințire.

În el așterne un ștergar curat și aseaza o lumânare alba, apoi oua roșii, pasca, cozonac,oua încondeiate, o bucata de slănină, mușchi de porc, șuncă special preparata, zahar, faina, salata de hrean cu sfecla roșie fiarta, sare, câțiva caței de usturoi, o ramura de busuioc, un fir-doua de breabăn (numit brebănoc sau bărbănoc), cârnați, un miel din aluat copt într-o forma speciala etc.

Totul se acoperă cu cel mai frumos ștergar pe care îl are gospodina, semn de prețuire a sărbătorii pascale dar și de mândrie personala.


Sursă: creștinortodox.ro.

Citește și:
Paște 2025: Tradiții și superstiții legate de ouăle vopsite. Iată ce trebuie să știi