Pelerini la fantana seaca

Autoritatile au decis in plin sezon ca e momentul sa repare fantana arteziana din parcul de langa Gara

Caldura mare. Cateva zeci de persoane au ales sa fuga din apartamente si sa se refugieze in parcul de la Gara. Majoritatea sunt pensionari sau parinti cu copii mici. Celelalte categorii de varsta au ales sa mearga la plaja sau, pur si simplu, sa leneveasca prin case sau pe la vreo terasa. Cei care sunt in parc, vin din obisnuinta. Face parte din programul lor zilnic si nu ar renunta nici in ruptul capului la acest mod de a-si petrece timpul. Temperaturile ridicate din ultima saptamana i-au constrans sa stea mai mult prin parc decat prin casa. Sunt impartiti in grupuri razlete, in functie de ocupatie. Cel mai galagios e sectorul sahistilor, aici, pe langa cei care se dueleaza pe tabla cu patratele, cei care privesc, susotesc peste umar. Murmurul lor pare un imn intonat in timpul unui ritual profan. La fiecare mutare se aude cate un oftat de admiratie sau de dezamagire, in functie de tabere. Incercam sa gasim pe cineva cu care sa putem discuta despre fantana arteziana la care, de aproximativ o saptamana, au inceput lucrari de reabilitare. Planurile sunt marete si presupun modernizarea ei. Problema este ca perioada de executare a lucrarilor a fost aleasa cum nu se poate mai prost, sau, mai exact, "romaneste". Costul lucrarilor este estimat la aproximativ zece miliarde de lei vechi, iar data de finalizare a lucrarilor aproximata undeva, la sfarsitul lui septembrie. "Care septembrie? 2015?" Trecem pe langa un grup de femei, insa nu indraznim sa le deranjam, deoarece discuta probleme serioase. Prindem doar o frantura de discutie "Noi am fost sapte la parinti, dar asa ceva, la noi in familie, nu s-a intamplat...". Mergem mai departe si gasim un cuplu. Amandoi sunt trecuti de 60 de ani. Stau linistiti pe o banca. El se uita cu jind spre grupul sahistilor, ea incearca sa auda ce discuta cele doua femei de pe banca alaturata. Asteapta un prilej sa intervina in discutia lor. Ii abordam direct, iar in momentul in care observa aparatul de fotografiat, isi schimba pozitia in care stateau pana atunci. Ii intrebam de fantana si fetele lor curioase, pret de cateva secunde, se intristeaza. Sunt profund dezamagiti ca ea nu mai functioneaza tocmai in aceasta perioada. "Era o oaza de racoare in aceste zile toride", ne spune femeia. Barbatul adauga ca totul porneste de la politica si de la lupta dintre prefect si primar. "Va spun ca este ca intr-o familie, daca sotii nu se inteleg, praful se alege de casa. Asa e si cu ei doi, isi pun bete-n roate, iar cei care avem de suferit suntem noi, locuitorii orasului". In discutie mai intervin alti doi batrani, nemultumiti de gunoaiele din parc si de faptul ca iarba e lasata sa se usuce. "Dupa ce ca au bagat fantana in reparatii tocmai acum, nu uda nici macar iarba, au lasat-o sa se usuce. Ce fel de parc e asta, fara verdeata? Au spus ca au bagat bani in sistemul de irigatie, insa nu merge niciodata". Intr-adevar, stropitorile stau ascunse prin iarba ca niste spioni inamici. O parte din ele au disparut si pot fi gasite probabil pe la depozitele de fier vechi. Nici macar furtunul nu a fost lasat, fiind, probabil, vandut unor amatori de chilipiruri. Lasam grupul format ad-hoc si ne indreptam spre alta latura a parcului. Aici, bancile sunt ocupate aproape in intregime, iar toata lumea are ochii atintiti spre fantana, de parca ar incerca cu puterea mintii sa porneasca instalatia. Aici parerile sunt impartite. Unii considera ca lucrarile de reparatie au inceput pentru ca celor de sus nu le pasa de oameni. In ceea ce priveste termenul de finalizare, ne-au intrebat ironic "care septembrie? 2015?". Cealalta tabara vede lucrurile altfel si sustine ca e vorba doar de campanie electorala, asa ca, probabil, termenul va fi respectat. "Vor sa faca fantana repede, ca la alegeri sa ne socata ochii ca au facut si au dres...". Toti sunt nemultumiti si de starea ierbii din parc, si de mizerie. Discutiile divagheaza si la celelalte parcuri ciopartite periodic. Ne retragem, pentru ca spiritele s-au incins si am reusit sa stricam linistea acestor oameni care pana sa ii intrebam de fantana, contemplau in tacere. Ne pare rau pentru ca vor mai discuta asa mult si bine, iar fantana va ramane tot in reparatie, iarba nu va fi stropita si nici gunoaiele adunate. La fel si ei se vor incapatana sa vina zi de zi aici, pana cand, probabil, ori ei, ori parcul, vor disparea.

Scris de: {autor}Adrian FURDULEA{/autor}