Petromidia - 30 de ani in cuvinte
Petromidia - 30 de ani in cuvinte
Dan Cămară: „În 30 de
ani, noi am rămas legaţi de Petromidia, pe baza principiului japonez că trebuie
să te pensionezi de acolo de unde ai început să munceşti. Normal că noi, cei
vechi, simţim locul acesta ca pe un copil al nostru. Mergi şi vezi o grămadă de
lucruri pe care le-ai făcut tu...".
Alexandru Nicolcioiu:
„Trebuie să ştim, în primul rând, că pe această platformă, în urmă cu treizeci
şi ceva de ani, era o mlaştină. Trecând o anumită perioadă de timp şi văzând, de
fapt, că Petromidia e ceva ce am construit împreună cu echipele cu care am
lucrat, am zis să nu mai părăsesc acest teritoriu, ci din contră, să contribui
la perfecţionarea lui".
Laurenţia Ţiclete:
„Pentru mine, Petromidia a fost factorul care mi-a consolidat relaţia cu soţul,
care, pe vremea aceea, îmi era doar prieten. A consolidat-o pentru că eu
intenţionam să dau examen la Facultatea de Petrol şi Gaze din Ploieşti. Soţul
meu, care era năvodărean şi terminase Institutul de Marină, nu avea niciun interes
ca eu să plec patru, cinci ani la Ploieşti şi mi-a zis că, în situaţia în care
o să plec acolo, relaţia noastră se termină, pentru că spunea că îmi voi găsi
un găzar de-al meu, cu care voi avea puncte comune de discuţii şi, sigur, el
fiind şi plecat, ar fi fost cel care ar fi pierdut. Am rămas aici şi, până am
intrat la facultate, ne-am şi căsătorit".
Vasile Şerban: „În
ciuda aparenţelor, la noi nu este muncă de rutină. La fiecare oră intervine o
noutate. După 30 de ani, noi, ăştia care ne lăudăm că ştim toate instalaţiile,
nu găsim răspunsuri la fiecare problemă care apare. De fiecare dată avem parte
de o provocare. Mereu se întâmplă câte ceva. Niciodată nu te poţi plictisi.
Niciodată, în 30 de ani, nu s-a întâmplat acelaşi eveniment de două ori. Multitudinea
factorilor în activitatea noastră este atât de variată, încât nu am avut timp
să ne plictisim".
Sandu Gheorghe: „În
cei 30 de ani au apărut fel de fel de provocări şi asta ne-a ţinut pe loc. Eu
am început în prima instalaţie care s-a pornit la Petromidia şi tot acolo sunt,
deşi, între timp, m-am ocupat şi cu una, şi cu alta. Acum sunt implicat într-un
alt proiect. Sunt linia întâi, cum se spune. Dacă se întâmplă să cadă linia
întâi, cade tot frontul. Aşa se spune. În cei 30 de ani s-a dezvoltat totul şi
le-am văzut pe toate, în amănunt. Prima instalaţie, când s-a pornit, s-a
îngrădit cu sârmă ghimpată, dar se lucra în jur. Apoi s-a mutat gardul mai
încolo, şi mai încolo. Sincer, nu-mi văd viaţa în altă parte. Nici nu vreau să
mă gândesc la pensie, pentru că nici nu-mi trece prin minte. Aşa mi-a intrat în
sânge... încât chiar nu ştiu ce voi face".
Ionel Caraenache:
„Petromidia - O experienţă de 30 de ani într-o instalaţie este ca în proverbul
«niciodată, oricât ai învăţa, nu poţi spune că ştii totul». Mereu intervine
câte ceva nou care trebuie făcut, trebuie învins".
Ion Constantin: „Eu
trăiesc mereu sentimentul că fac parte dintr-un mare colectiv. Am dat naştere
unui combinat şi l-am făcut să lucreze. Acum suntem net superiori ca formă de
organizare şi ca manifestare şi, de ce nu, ca şi conduită de disciplină, de
safety. Ştiţi cum este la noi? Când cineva de aici face nuntă la copil, trebuie
să ia un salon foarte mare, pentru că suntem foarte mulţi aici, la Rompetrol.
Suntem ca o mare familie".
Gabriela Trandafir:
„Pot să spun că am simţit pulsul evenimentelor din plin, în aceşti 30 de ani,
începând de la întâmplări care au dus la progresul combinatului, până la cele
mai puţin plăcute. Ţin minte că, într-o vară, am urcat pe un rezervor de
benzină şi abia când am ajuns pe el am observat că, din cauza căldurii, se
formase deasupra o ceaţă de vapori de benzină. Am fost tentată să mă duc să iau
proba, apoi am stat şi m-am gândit că risc prea mult şi nu ar fi bine. O
scânteie ar fi fost cumplită".
Victor Albă:
„Fenomenul Midia a fost şi este o entitate cu care eu m-am dezvoltat, copiii
mei au crescut, de pe urma căreia ne-am realizat, iar nepoţii o să vadă
rezultatul acestei entităţi economice. Care a reuşit. Petromidia a fost un
proiect de succes pe toate planurile".
Cristian Jivu: „La
Petromidia a fost tot timpul un challenge. Mereu trebuia să aduci utilaje de
tip nou, te duceai în fabrică, le vedeai cum se construiesc, te întâlneai cu
proiectanţii. Gândiţi-vă că eu lucram cu floarea proiectării şi inginerimii
româneşti. Acesta este adevărul. Veneau utilaje importante, instalaţii, veneau
şefi de institute de proiectare, oameni din vechile rafinării. Aveam lângă mine
cei mai calificaţi oameni în meseria asta, de la care învăţai zilnic. M-am
trezit lângă mine cu nişte corifei ai meseriei, de la care luam zilnic, «cu
lingura», informaţii. Midia ne-a creat pe toţi şi ne-a ajutat să evoluăm".
Şenol Curtnazar:
„Când am venit aici eram exuberanţi, tineri... Am rămas aici 30 de ani pentru
că m-am dedicat meseriei, am mers tot înainte. Pentru mine, experienţa
Petromidia a fost ceva deosebit".
Cornel Popescu:
„Experienţa Petromidia este una benefică şi a ajutat pe foarte multă lume să se
realizeze şi profesional, dar şi pe alte planuri. Eu cred că mulţi regretă că nu
mai sunt la Petromidia".
Mariana Drăgoi: „Multă lume se întreabă cum am reuşit să rămânem atâta timp aici. Niciodată n-am putut să mă dezlipesc de locul acesta. Nu m-am gândit niciodată serios să plec de aici. Poate, cine ştie, la supărare, la nervi să spun că plec şi gata. Dar îmi reveneam repede. Aici a rămas tinereţea mea, mai mult de jumătate din viaţă. Nu aş putea să spun că au fost numai lucruri bune şi frumoase, dar după ce ai trecut de ceva greu satisfacţia este chiar mai mare. Şi nu era înainte goana aia după bani. La noi era pasiune, dragoste. Petromidia s-a născut ca un copil, cu dragoste".
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
- bre corina ... 06 Jul, 2009 13:13 sefimea asta care a frecat menta la combinat , are o problema fundamentala : nu a pus osul la munca ! Patriciu a preluat crema bagatorilor de seama din Rafinarie ...