Pianistului şi compozitorului care s-a făcut remarcat la Festivalul de la Mamaia ar fi împlinit astăzi 99 de ani.

În  10 decembrie 1919 se năştea la Bacău, pianistului şi compozitorului Sile Dinicu, cunoscut şi pentru colaborările pe care le-a avut cu orchestrele de estradă ale Radioteleviziunii Române.
 
Sile sau Vasile Dinicu, era un compozitor ce s-a impus printr-o manieră deosebită de interpretare a vechilor piese muzicale din repertoriul lăutăresc. Acesta fost unul din fii nelegitimi ai lui Vasile Dinicu, unul din fraţii lui Grigoraş Dinicu, acesta chiar adoptându-l deoarece tatăl său biologic nu mai avea cum să îl crească şi pe el.
 
Sile Dinicu a urmat studiile la Galaţi, pentru ca mai apoi să facă cu Theodor Fucs conservatorul „Lyra” din Brăila. Acesta a debutat la radio în anul 1936 alături de pianistul Theodor Sibiceanu. A profesat ca pianist în o mulţime de formaţii de muzică uşoară, iar din 1943, timp de trei ani a condus orchestra Teatrului „Giconda” ca secund al lui Ion Vasilescu. A mai fost şi membru al Uniunii compozitorilor şi muzicologilor. Ca dirijor de estradă a fost implicat în multe turnee, în Germania, Israel, Franţa şi Portugalia.
 
Pe perioada carierei sale s-a făcut remarcat cu numeroase creaţii muzicale, însumând o sumă de 100 de compoziţii precum „Ca o primăvară ai venit”, „Eşti singura mea dragoste”, „Focuri de artificii”, „Întotdeauna marea”.
 
Vasile Dinicu a făcut parte de-a lungul anilor din jurii naţionale şi internaţionale ale concursurilor muzicale şi a participat ca dirijor la concursurile şi festivalurile de la Mamaia şi “Cerbul de Aur”.
 
Lui Sile Dinicu i-a fost acordat titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Române în anul 1964 pentru  „pentru merite deosebite în activitatea desfășurată în domeniul teatrului, muzicii, artelor plastice și cinematografiei”. Acesta a mai fost distins şi cu premii de interpretare, dar şi cu Ordinele “Meritul cultural”  și Premiul Uniunii Compozitorilor.
 
Sile Dinicu a murit în anul 1993, pe 7 ianuarie, dar prin cântecele sale au lăsat o bogată arhivă de muzică atât lăutărească, cât şi a vechilor piese muzicale.