Plaja din Mamaia „întrece orice plajă s-ar putea imagina“ Cum se scria, în urmă cu un secol, despre plaja de fiţe a Constanţei

Astăzi, despre Mamaia se scrie îndeosebi ca despre o staţiune scumpă, oarecum exclusivistă, „sufocată“ de betoane şi care are, pe alocuri, accente de kitsch. A face plajă în staţiunea Mamaia înseamnă mai ales a sta pe un şezlong închiriat şi, mai nou, într-un baldachin. Cum se scria însă în urmă cu aproape un secol despre Mamaia şi, mai exact, despre plaja din staţiune? Vom reda, în cele ce urmează, fragmente din presa vremii, cu respectarea normelor ortografice, ortoepice şi morfologice specifice limbii române de atunci.

„Între cele mai plăcute şi mai drăgălaşe staţiuni balneare de la litoralul întreg“

În numărul din 16 aprilie 1916 al revistei „Sirena“, definită drept „curierul sezonului la Constanţa“, apărea un articol denumit simplu „Plaja de la Mamaia“. „Este de netăgăduit astăzi, că la Constanţa îşi dau întâlnire în timpul verei o mulţime de vizitatori, iar efectele binefăcătoare ale băilor şi atmosferei maritime, îi urmăresc reputaţiunea; afară de aceasta, situaţiunea topografică a acestui oraş îl aşează între cele mai plăcute şi mai drăgălaşe staţiuni balneare de la litoralul întreg al Mărei Negre“, se scria, în urmă cu aproape un secol, despre cea mai căutată staţiune de pe litoralul românesc.

În ceea ce îi priveşte pe cei care alegeau să facă plajă în Mamaia, aceştia erau descrişi de revistă ca fiind „în cea mai mare parte persoane din elita socială a întregei ţări“. „Au tot dreptul să pretindă, în schimbul sumelor de bani ce cheltuiesc, un confort şi agrement care să-i atragă şi să le facă traiul liniştit, plăcut şi folositor sănătăţei lor“, menţiona revista „Sirena“. Astăzi, confortul din Mamaia înregistrează minusuri considerabile la capitolul spaţiu verde şi linişte. Muzica difuzată de cluburile din staţiune a pus la încercare, de nenumărate ori, nervii turiştilor, veniţi pe litoral pentru odihnă, şi mai puţin pentru muzică difuzată la volum inimaginabil, până în zori.

„O plajă naturală încântătoare“

„Studii amănunţite făcute de doctorii igienişti şi ingineri sub primariatul regretatului I. Bănescu, au stabilit că singura parte a mărei favorabilă băilor, este aceea de la N. E. a oraşului. Pornind de la limita proprietăţei comunei, prin duna de nisip, pe o suprafaţă de 259 hectare, care separă lacul Sutghiol de mare, până la Mamaia, ni se oferă o plajă naturală încântătoare, ce întrece orice plajă s-ar putea imagina”, se mai scria, despre plaja din staţiunea Mamaia, în 1916. „Aci marea creşte încetul cu încetul şi se poate înainta în ea până la 30-70 de metri, fără nici un pericol. Nisipul ce o separă de lacul Sutghiol servă în mod admirabil pentru băi de soare şi nisip, atât de mult recomandate copiilor“, se scria, în urmă cu aproape 100 de ani, în „curierul sezonului la Constanţa“.

La ora actuală, despre plaja din Mamaia se poate spune orice, mai puţin că este naturală. Vegetaţia din staţiune este… rarisimă, peisajul fiind dominat de betoane şi chiar de clădiri ridicate pe nisip, direct pe plajă.