Precizări ale Avocatului Poporului cu ocazia sesizării Curții Constituționale

„Verificând prevederile ordonanței publicate în Monitorul Oficial și precedentul despre care mi-a amintit domnul Președinte în cadrul întâlnirii pe care am avut-o cu dânsul, am constatat încă din ziua de miercuri, 1 februarie 2017, că am calitatea procesuală activă de a sesiza C.C.R. deoarece o parte a O.U.G. nr. 13/2017 a intrat în vigoare și există și un precedent în jurisprudența Curții. În aceeași zi am decis să sesizez Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate. În context, îi mulțumesc domnului Președinte pentru precizarea făcută în legătură cu existența acelui precedent.
 
Independent de decizia pe care am luat-o, am primit aseară de la domnul Procuror General o scrisoare prin care mă ruga să iau în considerare unele critici de neconstituționalitate. Am avut în vedere și acest document, unele idei au fost preluate chiar în textul excepției, celelalte nu am reușit să le examinăm, dar am atașat documentul la excepția propriu-zisă, cu solicitarea ca C.C.R. să le aibă în vedere.
 
Prin urmare, după o atentă examinare a tuturor argumentelor, am ridicat excepția de neconstituționalitate a Ordonanței de Urgență nr. 13/2017.
 
În legătură cu criticile de neconstituționalitate, menționez doar câteva dintre ele. Am reținut o primă critică ce vizează elemente extrinseci Ordonanței de Urgență. Ea se referă la neîndeplinirirea cerințelor referitoare la existența urgenței și a cazului excepțional care să permită adoptarea unei astfel de ordonanțe de urgență. Spre pildă, Guvernul menționează în nota de fundamentare ca unul dintre motive faptul că este necesară implementarea unei directive a Uniunii Europene. Verificând acea directivă, am constatat că termenul de implementare a acesteia este 1 aprilie 2018, prin urmare este un termen suficient de lung pentru a putea fi dezbătută această chestiune în cadrul Parlamentului, pe baza unui proiect de lege. Deci nu se justifică adoptarea ordonanței de urgență. În legătură cu acest aspect, Curtea Constituțională a precizat, în unele decizii mai vechi, că se justifică utilizarea Ordonanței de Urgență în situația în care ar fi declanșată procedura de infrigement împotriva Statului Român, ceea ce nu este cazul în speță. Și aș mai aduce un argument, cel legat de faptul că, în privința unora dintre aspectele invocate la capitolul urgență există cel puțin două proiecte de lege în dezbaterea Parlamentului, în derularea procedurii parlamentare astfel încât nici aceste aspecte invocate în nota de fundamentare nu justifică întrunirea condițiilor extrinseci despre care am vorbit și anume a existenței urgenței și a caracterului excepțional care să permită adoptarea Ordonanței de Urgență.
 
Privitor la elemente intrinseci. Câteva chestiuni care vizează acel abuz în serviciu. Este adevărat că avem o Decizie a Curții Constituționale și că prin Ordonanța de Urgență s-a ținut seama de cerințele formulate în acea Decizie. Dar în Ordonanța de Urgență se face trimitere și la vătămare gravă, certă și efectivă a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau juridice. Deci se spune că ori prejudiciul este mai mare de 200 000 de lei, ori se aduce o asemenea vătămare, despre care vorbeam. În schimb, legiutorul delegat, respectiv Guvernul nu definește, în cuprinsul Ordonanței de Urgență,  ce înseamnă această vătămare gravă. Prin urmare, apare încă un element de imprevizibilitate, de incertitudine care este contrar cerințelor constituționale în materie și cu atât mai mult în materie de legiferare penală.
 
Un alt element vizează faptul că în O.U.G. se spune că suntem în prezența abuzului în serviciu doar în situația în care avem de-a face cu încălcarea legii stricto sensu, respectiv lege sau ordonanță de urgență. Ori, din diverse decizii ale Curții Constituționale reiese în mod clar că trebuie avută în vedere accepțiunea largă, lato sensu a noțiunii de lege. Așadar, în opinia noastră, trebuie avute în vedere și acele încălcări ale dispozițiilor unor hotărâri de guvern, ale unor ordine ale miniștrilor, ale unor hotărâri ale Consiliilor Județene, ale unor hotărâri ale Consiliilor Municipale, Locale care reprezintă acte normative, în sensul larg al noțiunii de lege. A limita abuzul în serviciu numai la încălcări aduse legii, ordonanțelor, ordonanțelor de urgență și a nu avea în vedere celelalte acte normative înseamnă a scoate de sub incidența legii penale aproape întreaga activitate în materie a administrației din România.
 
Un alt aspect se referă la împrejurarea că Guvernul face trimitere numai la actele administrative individuale și exceptează de la abuzul în serviciu adoptarea legilor și, în general, a actelor normative. Este adevărat că în materie de incompatibilități, Agenția Națională de Integritate și în general în practică s-a stabilit că aceasta trebuie să fie procedura de urmat. Adică să nu intre în categoria incompatibilităților toate demersurile care vizează adoptarea unui act normativ. În schimb, referitor la răspunderea penală, la legislația penală, jurisprudența Curții Constituționale este iarăși foarte clară și anume se precizează într-o decizie destul de recentă că nu se poate face nicio discriminare între acele demersuri care vizează acte administrative individuale și respectiv actele normative. Deci este un alt motiv care, în opinia noastră, ar atrage neconstituționalitatea ordonanței”, se arată într-un comunicat remis ZIUA de Constanţa.