Raportul CJI privind starea presei din România în 2014 Deşi „câinele de pază al democraţiei pare mai timorat ca oricând”, jurnalismul nu moare (document)

Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) a dat ieri publicităţii raportul „Starea sectorului mass-media din România în 2014. Vulnerabilităţi şi posibile soluţii”, analiză a CJI ce prezintă, sintetic, problemele cu care se confruntă atât afacerile de media, cât şi profesia jurnalistică. Studiul a fost realizat în perioada octombrie 2014-aprilie 2015, timp în care au fost intervievaţi peste o sută de manageri, editori, jurnalişti din presa locală şi centrală. Au rezultat astfel peste 120 de ore de interviuri şi discuţii cu jurnalişti din 21 de oraşe din ţară. Bistriţa, Târgu Mureş, Cluj, Botoşani, Iaşi, Focşani, Buzău, Galaţi, Slobozia, Alexandria, Timişoara, Arad, Oradea, Satu Mare, Zalău, Alba Iulia, Braşov, Sibiu, Deva, Bucureşti şi Petroşani. După cum se poate remarca, municipiul Constanţa nu se regăseşte printre acestea.

Publicitatea din bani publici alocată discreţionar

În opinia autorilor - Ioana Avădani, director executiv CJI şi Cristina Lupu, director de programe CJI - anul 2014 a fost marcat de o accentuare a crizei din mass-media româneşti. „Afacerile de media au fost lovite, în continuare, de scăderea vânzărilor şi a audienţelor, de probleme legate de distrubuţie, de publicitatea din bani publici alocală discreţionar şi, mai nou, de interpretările diferite ale legislaţiei româneşti în domeniul fiscalităţii şi dreptului muncii”, notează autorii raportului. Totodată, analiza CJI subliniază faptul că „jurnaliştii se confruntă cu salarii din ce în ce mai mici, cu lipsa de predictibilitate şi stabilitate a locului de muncă, cu programul încărcat şi cu sarcinile din ce în ce mai multe şi mai complexe”.

În aceeaşi ordine de idei, autorii raportului constată că în 2014, an electoral, s-au înmulţit derapajele profesionale, limbajul s-a deteriorat grav, agresivitatea a crescut atât la nivel naţional, cât şi local.
„Din interviurile noastre a reieşit încercarea continuă a autorităţilor şi a factorilor politici de a se erija în adevăraţii responsabili editoriali ai redacţiilor. La o primă vedere, nu pare nimic nou. Încercarea de control şi cenzură a existat dintotdeauna. Diferenţa pe care o menţionează acum majoritatea intervievaţilor este că, dacă în 2014 cenzura era brutală, agresivă şi vizibilă, mecanismele sunt acum mai subtile şi generalizate”.

„Publicitatea locală vine, de cele mai multe ori, de la stat, prin autorităţile locale”

Raportul CJI vorbeşte şi despre vulnerabilitatea economică a presei, iar din acest punct de vedere autorii susţin că, în acest moment, companiilor de presă din România le este extrem de greu să se menţină şi cu atât mai greu să obţină profit. Alexandru Lăzescu, preşedintele boardului editorial al „Ziarului de Iaşi”, redactor-şef la „Revista 22” şi coordonatorul corpului profesional de jurnalism din cadrul Departamentului de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, consideră că atunci „când ai o problemă cronică de sustenabilitate, orice altă discuţie devine marginală, din păcate, inclusiv cele pe teme importante, precum deontologia. E ca şi cum i-ai spune unuia care se îneacă că nu înoată frumos.«Domnule, nu prea e curat, nu prea tragi bine la stilul ăsta». Problema lui e că trebuie să dea din mâini şi din picioare ca să nu se ducă la fund”.

Conform raportului CJI, „agenţiile de publicitate lucrează mai mult cu presa centrală, publicitatea ajungând la audienţa locală prin reţelele naţionale. Agenţiile impun tarifele de publicitate, iar acestea sunt, de cele mai multe ori, aproape de neacceptat pentru publicaţiile locale”. În ceea ce priveşte publicitatea locală, autorii analizei precizează că aceasta vine, de cel mai multe ori, de la stat, prin autorităţile locale, iar „asta duce afacerea într-o zonă periculoasă, spun managerii”.

Vulnerabilitatea economică este cauzată şi de disoluţia modelului tradiţional de business de media, dar şi de „slaba pregătire managerială a celor mai mulţi dintre patronii de presă din România.
Una dintre concluziile raportului CJI este aceea că mediul în care trebuie să supravieţuiască afacerile de media a condus la sucombarea multor patroni oneşti, dar şi la plecarea din profesie a unui număr important de jurnalişti „deoarece, în contextul actual, pare imposibil să faci profit sau să trăieşti decent făcând jurnalism corect”.

Faptul că mediul de afaceri este puternic distorsionat are urmări şi asupra mass-mediei. “Furnizorii de publicitate ajung să condiţioneze conţinutul editorial”, în vreme ce multe redacţii renunţă la contractele de muncă pe termen nelimitat, adoptând forme alternative de contractare, precum şi plata remuneraţiei pe drepturi de autor.

Interesele… grupurilor de interese

O altă problemă a presei din România anului 2014 constă în negocierea agendei editoriale. „Agenda mediatică ajunge astfel să reflecte cu preponderenţă interesele unor grupuri de interese - politice sau economice, şi nu neapărat ilegitime - în detrimentul interesului public, la care mass-media sunt obligate prin însăşi natural or”. “Mass-media devin astfel instrumente de influenţă, mai mult decât de informare şi formare liberă a opiniei publice. Tendinţa este atât de evidentă încât, la nivelul opiniei publice, jurnaliştii nu mai sunt percepuţi ca lucrând «undeva», ci «pentru cineva», asumându-şi necondiţionat agenda patronilor lor”, se arată în raportul Centrului pentru Jurnalism Independent.

În opinia autorilor analizei, în mass-media româneşti se pot identifica, astăzi, trei categorii de instituţii media: instituţiile ai căror patroni au afaceri în cu totul alte zone, au conexiuni politice şi îşi ţin în viaţă operaţiunile de media aducând bani din celelalte afaceri, tipul de afacere care funcţionează ca o structură de şantaj şi „redacţiile care încearcă să fie cât de cât decente, dar cărora le este imposibil să nu facă mici compromisuri”.

Folosirea instituţiilor statului ca armă de presiune împotriva mass-media „neprietene”

O problemă constantă în presa din România rămâne cea legată de utilizarea instituţiilor statului ca instrumente de presiune sau de coerciţie la adresa presei. „Controlele statului sunt evident legale şi justificate. Problema apare în momentul în care acestea au loc doar la anumite instituţii media, se întind pe perioade nejustificat de lungi, sunt repetate la intervale scurte de timp şi blochează activitatea instituţiei”, se mai arată în analiza CJI.

Depopularea redacţiilor şi deprofesionalizarea

Alte probleme semnalate sunt depopularea redacţiilor şi deprofesionalizarea. „Pe lângă volumul de muncă, sarcinile jurnaliştilor au crescut şi ele. Cei mai mulţi trebuie să producă şi materiale pentru ediţiile online, să facă fotografii, să filmeze, să editeze, să pună materiale pe site şi, de asemenea, să le asigure promovarea”. Astfel, jurnaliştii ajung nişte „oameni-orchestră”.

Pe de altă parte, în piaţă nu mai există interes pentru pregătirea profesională a jurnaliştilor. „Durata de viaţă în redacţie a unui jurnalist a scăzut teribil de mult, este la 2-3 ani. Nu prea mai vezi oameni peste 30 de ani, iar ei sunt de cele mai multe ori în posturi de birou. Cei mici vin şi în 3, maxim 4 ani, pleacă”, explică Teo Tiţă, jurnalist în Bucureşti.

Facultăţile de Jurnalism

Cei intervievaţi de CJI susţin că în ceea ce priveşte facultăţile de Jurnalism lucrurile ar sta din ce în ce mai prost. Brânduşa Armanca, ea însăşi cadrul didactiv universitar, consideră că „este o fractură majoră între profesionalizarea presei şi industria în sine”. Armanca spune, de asemenea, că o mare problemă a facultăţilor de Jurnalism este aceea că vocea celor din corpul academic nu se aude: „Nici nu se doreşte. Rarisim văd colegi de ai mei din facultăţi importante din Bucureşti,Cluj sau Iaşi care să se exprime în vreun fel despre situaţia actuală din mass-media”.

Este nevoie de o informare a jurnaliştilor privind legislaţia care le influenţează activitatea

În raportul „Starea sectorului mass-media din România în 2014” este atinsă şi problema nevoii de informare a jurnaliştilor privind legislaţia care le influenţează activitatea. „Acestă necunoaştere îi afectează exact pe cei mai vulnerabili şi mai expuşi proceselor. De asemenea, este important ca jurnaliştii să respecte standardele profesionale atunci când documentează şi realizează materiale”, se mai menţionează în analiza CJI.

Frica

„Dacă ar fi să definim un singur cuvânt starea sectorului mass-media în anul 2014, frica ar fi cuvântul cel mai potrivit. Frica jurnalistului că mâine ar putea să nu mai aibă un loc de muncă, frica de la finalul lunii, când nu știe dacă va primi salariul, frica de patron, de politicieni, de autorități. Frica managerilor care încearcă să supraviețuiască pe o piață aflată în cădere liberă și unde regulile jocului concurențial sunt încălcate adeseori, teama că publicitatea ar putea să dispară, frica de instituțiile statului, care ar putea să vină în orice moment în controale prelungite abuziv. Și, de ce nu, frica celor care au încălcat legile, că mecanismele de control ale statului încep să funcționze. Câinele de pază al democrației pare mai timorat ca oricând”, se arată în raportul publicat de CJI.

„Nu asistăm la o extincţie”

Una dintre concluziile raportului CJI este aceea că, deşi jocul pare a fi la final şi deşi mediile tradiţionale par a pierde partida, „jurnalismul nu moare, se transformă”. „Dar, ca în orice situație de criză, există posibilitatea înnoirii. Într-o paradigmă atât de grav avariată, oricine va veni cu o idee generatoare de progres (și profit), va câștiga piața și o va putea reforma după oferta sa. Nu asistăm la o extincție. Dacă presa va avea un model economic viabil, investițiile se vor întoarce. Jurnalismul nu moare, se transformă”, susţin autorii raportului.