„Restaurăm istoria și construim viitorul“ Biserica Sfântul Grigorie Palama, „biserica pe care Dumnezeu a vrut să o ridice“!

 

• Ideea înălțării unei biserici avându-l ca patron spiritual pe Sfântul Grigorie Palama le-a aparținut, în anul 1993, tinerilor studenți ortodocși din București, organizați în ASCOR, și membrilor Asociației „Sfântul Grigorie Palama“.
• Lăcașul de cult a fost înălțat în Campusul Universității Politehnice și este cunoscut de către enoriași drept „biserica pe care Dumnezeu a vrut să o ridice“ .
• Biserica a fost ctitorită de compania bucureșteană Aedificia Carpați, care a participat cu propriii arhitecţi la rezolvarea multor probleme constructive.
• Ziua de 26 octombrie 1999 a marcat momentul sfinţirii bisericii de însuşi Patriarhul Ecumenic, Sanctitatea Sa Bartolomeu I, împreună cu Prea Fericitul Parinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

 
Undeva, pe o alee în Campusul Universităţii Politehnice, discret şi elegant, se înalţă un lăcaș sfânt, pe care enoriaşii îl cunosc drept „biserica pe care Dumnezeu a vrut să o ridice“  - Biserica Sfântul Grigorie Palama.
 
De la eleganţa sa arhitecturală şi până la istoricul ridicării ei (consemnat în detaliu pe site-ul oficial al lăcaşului de cult), totul pare să întărească această idee, că Însuşi Dumnezeu a vrut să ridice această biserică aici, în campus.
 
De la gândul bun privind ridicarea lăcașului sfânt, ce a venit studenților ortodocși și membrilor Asociației „Sfântul Grigorie Palama“, și până la ridicarea efectivă a bisericii, de către compania bucureșteană Aedificia Carpați - totul legat de acest edificiu pare să arate voința Lui Dumnezeu.
 


Conform acestui istoric, pentru ridicarea acestui lăcaș de cult s-au unit, de fapt, două gânduri: „unul a fost cel dat de Dumnezeu tinerilor studenți creștini ortodocși din București, organizați în ASCOR, (...) celălalt gând a venit din partea Asociației «Sfântul Grigorie Palama», alcătuit dintr-un grup de preoți, tineri, teologi, profesori, istorici, ingineri, de fapt un grup de prieteni care doreau să-și pună puterea în slujba Bisericii, sub semnul promovării acurateței credinței și a spiritualității creștine în toate manifestările ei, drept pentru care și-au ales ca patron spritual pe Sfântul Grigorie Palama, marele teolog, mărturisitor și apărător al adevăratei credințe“.
 
Era în anul 1993, când România tocmai se scuturase de jugul comunismului, în urma Revoluției din Decembrie 1989.
 

Din acest grup făcea parte și teologul-editor grec Stylianos Kementzetzidis din Tesalonic, venit să sprijine cu icoane și cărți pe ortodocșii din România, în perioada respectivă.
 
La primele discuții, îndemnul constant venit din partea acestuia către tinerii studenți și ortodocși era „Mișcați voi un deget și restul va face Dumnezeu și Sfântul Său!“


 
Se arată în continuare că, în urma discuțiilor, „după rânduială au mers la Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist pentru binecuvântare, aceasta fiind dată cu multă bucurie și cu nădejdea că Bunul Dumnezeu le va ajuta să ducă la bun sfârșit ctitorirea bisericii“.
 
Rectoratul Universităţii Politehnice a aprobat alocarea spaţiului necesar ridicării bisericii, gândită iniţial ca o bisericuţă de înălţime medie, cu proporţii clasice, asemănătoare bisericilor româneşti din sec. XVII.

 
„Era nevoie de o minune“
 
Prima donație pentru biserică a venit tocmai din Atena, o bătrânică răspunzând mesajului transmis de Stylianos Kementzetzidis, potrivit căruia tinerii studenți ortodocși români vor să ridice o biserică. Aceasta a donat echivalentul a 11.000 de dolari în memoria soțului său, care lucrase înainte de război ani la rând în România.
 
Au urmat și alte donații, dar banii păreau insuficienți.
 
În istoricul oficial al lăcașului de cult se arată că „văzând cât de greu se pot aduna banii și având în față un prim deviz care la ora aceea depășea un miliard de lei (nr., vechi), și-au dat seama că se confruntau cu un proiect  greu de realizat pentru posibilităţile lor şi pentru asta era nevoie de o minune. Până la urmă minunea a intervenit“.
 
Așa se face că, în cele din urmă, biserica a fost ctitorită de compania Aedificia Carpați, care a dus la bun sfârșit ceea ce Dumnezeu a vrut să înfăptuiască.
 


Astfel, proiectul a suferit câteva modificări, iar Aedificia Carpați a participat cu propriii arhitecţi la rezolvarea multor probleme constructive.
 
Pe 29 mai 1996, s-a pus piatra de temelie, slujba de sfinţire fiind săvârşită de Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist.
 
Ziua de 26 octombrie 1999 a marcat momentul sfinţirii bisericii de însuşi Patriarhul Ecumenic, Sanctitatea Sa Bartolomeu I, împreună cu Prea Fericitul Parinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.
 
Proiectul respectă proporțiile bisericii românești, în special concepția crucilor de pe biserică, a ornamentelor de la uși și ferestre și a iconostasului ușilor de intrare.
 
„A fost o tenacitate din partea studenților care se termina cu o credință că biserica va fi facută. Pentru noi era clar că biserica va fi făcută. Noi n-am crezut nici o clipă ca n-aveam să adunăm bani, nu puteam să credem că n-o să reușim. Asta a fost Lucrarea lui Dumnezeu și Lucrarea bisericii pentru noi asta a fost o experiență foarte marcantă. Așa am înțeles noi că lucrează Dumnezeu în biserică“, mărturisea Virgil Vlăescu, unul dintre membrii de vârf ai ASCOR din acea perioadă.
 
Astăzi, Biserica Sfântul Grigorie Palama amintește tuturor celor ce trec prin campus de faptul că Dumnezeu lucrează prin oameni și că voia Sa este cea pe care toți o îndeplinim.


 
Citește și:
„Restaurăm istoria şi construim viitorul“
Muzeul Colecţiilor de Artă, palatul boieresc ce „pulsează“ în inima Bucureştilor la fel de „viu“ astăzi ca acum o sută de ani