„Restaurăm istoria și construim viitorul“ Capela Elena Doamna, dovada vie din inima Bucureștilor a vremurilor în care sentimentele erau transpuse armonios în piatră

 

• Elegantă și frumoasă, Capela Elena Doamna amintește astăzi, grație lucrărilor de restaurare și consolidare, de alte vremuri, în care sufletele erau atât de mari încât se transpuneau, armonios, și în piatră.
• Lucrările au fost întreprinse de compania bucureșteană Aedificia Carpați și partenerii săi pentru acest proiect.

Undeva, exact în inima Bcureștilor, într-o oază de verde discret străjuit de clădiri moderne și arhitectură inovativă, se află o amintire elegantă și impresionată a vremurilor în care sentimentele erau transpuse în piatră, materialele de construcție devenind astfel o extensie a memoriei.
 


Capela Elena Doamna, unul dintre cele mai frumoase monumente istorice ale Capitalei și ale țării, este astăzi dovada vie și fidelă a vremurilor în care s-a născut, grație spectaculoaselor lucrări desfășurate pentru consolidarea acestui edificiu de către compania bucureșteană Aedificia Carpați și partenerii săi pentru acest proiect.
 
În vremuri în care oamenii erau preocupați și de cei mai puțin favorizați, în București se ridica, la inițiativa Elenei Cuza, soția domnitorului Alexandru Ioan Cuza, „Azilul de copii orfani Elena Doamna“, iar câțiva ani mai târziu, la inițiativa Reginei Elisabeta, în curtea orfelinatului era ridicată Capela Elena Doamna, în imediata apropiere a Palatului Cotroceni.
 
Istoria scrisă ne arată că, la începutul anului 1862, doctorul Carol Davilla a întemeiat în casa soției sale, Ana Davilla, un mic orfelinat de fete.
 
În același an, în curte s-a construit și „Azilul de copii Elena Doamna“, ca urmare a unei donații făcute de Elena Cuza, prin decretul semnat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza pentru începerea lucrărilor.
 
Câțiva ani mai târziu, pe 24 aprilie 1870, în aceeași curte s-a construit Capela Elena Doamna, inițiativa ridicării acesteia aparținând Reginei Elisabeta, care a donat o importantă sumă de bani pentru edificarea lăcașului de cult și a așezat piatra de temelie.

 


Capela a fost sfințită în anul 1875 și a fost ridicată după proiectul întocmit de arhitecții Carol Benesch și Hoffman, cei care întocmiseră și planurile azilului.
 
Proiectul capelei, cu plan pătrat și turlă pe naos, a fost realizat, spun sursele avizate, ca o combinație eclectică de neoclasicism cu influențe bizantine și romantice, arhitecții preluând totodată și elemente inspirate din Bazilica Sfântului Petru din Vatican, Roma.
 
Catapeteasma și stranele au fost sculptate de Karl Storck, iar pictura interioară a fost realizată de către pictorul Gheorghe Tattarescu, în ulei și tempera.
 



În capelă se aflau mormintele soților Davila.
 
Evenimentele desfășurate ulterior în România au făcut ca, înainte de 1989, capela să fie închisă fără a fi conservată, iar după Revoluție, nestingheriți de nimeni, autori necunoscuți au vandalizat-o și mâzgălit-o, făcând să dispară catapeteasma altarului care a fost făurită de Stork.
 
Din anul 2002, însă, ample lucrări de consolidare au dus la renașterea Capelei Elena Doamna.



Acestea au fost întreprinse de compania bucureșteană Aedficia Carpați și partenerii săi pentru acest proiect și au constat în dublarea pereților cu diafragme din beton armat și montarea unei cupole noi, executată după planurile celei arse într-un incendiu.
 
Șeful proiectului a fost arhitectul Nicolae Vlădescu, iar proiectantul de rezistență a fost inginer Florin Paune.
 


Suprafața desfășurată este de 206 mp, capela având o înălțime de 31 de metri pătrați.
 
Elegantă și frumoasă, Capela Elena Doamna amintește astăzi, grație lucrărilor de restaurare și consolidare, de alte vremuri, în care sufletele erau atât de mari încât se transpuneau, armonios, și în piatră.
 
Citește și
„Restaurăm istoria și construim viitorul“
Direcția Regim Permise de Conducere, clădirea care schimbă percepția asupra birocrației