Retrospectiva 2022 Războiului din Ucraina și criza refugiaților ucraineni. Implicarea României

• Pe 24 februarie, înainte de ora 5:00, ora Kievului, Putin a anunțat o „operațiune militară specială" în estul Ucrainei și „a declarat efectiv război Ucrainei"

Dacă ne bucuram la început de an de ridicarea restricțiilor impuse de pandemia de COVID-19, un alt eveniment avea să schimbe anul 2022 cu totul. La data de 24 februarie 2022, Rusia a invadat Ucraina. Un război în adevăratul sens al cuvântului a pornit în urmă cu ceva ani, dar a escaladat rapid în februarie, iar lumea nu a mai fost la fel. De altfel, s-a luat în calcul inclusiv teama unui atac nuclear, însă lucrurile au fost calmate rapid.


Vom face o scurtă cronologie a evenimentelor din cadrul conflictului armat.


La 24 februarie 2022, Rusia a invadat Ucraina, marcând o escaladare abruptă a războiului ruso-ucrainean, care începuse în 2014. Invazia a provocat criza de refugiați cu cea mai rapidă creștere din Europa de la cel de-al Doilea Război Mondial către prezent.



Cum a pornit?

La 21 februarie, guvernul rus a recunoscut republicile populare Donețk și Luhansk. În aceeași seară, Putin a ordonat intrarea trupelor rusești în Donbas, în ceea ce a numit o „misiune de menținere a păcii”. Mai mulți membri ai Consiliului de Securitate al ONU au condamnat intervenția din 21 februarie în Donbas; niciunul nu și-a exprimat sprijinul. La 22 februarie, imagini video filmate la primele ore ale dimineții au arătat forțe armate și tancuri rusești în mișcare în regiunea Donbas. Consiliul Federației a autorizat utilizarea forței militare în afara Rusiei.



Volodymyr Zelenskyy, președintele Ucrainei, a chemat rezerviștii din armată; iar parlamentul ucrainean a proclamat o stare de urgență națională de 30 de zile. Rusia și-a evacuat ambasada de la Kiev. Atacurile DDoS, atribuite pe scară largă hackerilor susținuți de Rusia, au afectat site-urile web ale parlamentului și ale executivului ucrainean, precum și numeroase site-uri bancare. Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU) a negat rapoartele privind spionajul militar chinezesc în ajunul invaziei, inclusiv asupra infrastructurii nucleare.


La 23 februarie, Zelenskyy a ținut un discurs în limba rusă, făcând apel la cetățenii ruși să prevină războiul. El a respins afirmațiile rușilor privind prezența neonaziștilor în guvernul ucrainean și a declarat că nu are nicio intenție de a ataca Donbasul. Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a declarat la 23 februarie că liderii separatiști din Donețk și Luhansk i-au trimis lui Putin o scrisoare în care spuneau că bombardamentele ucrainene au provocat moartea civililor și făceau apel la sprijin militar din partea Rusiei. Ucraina a solicitat o reuniune urgentă a Consiliului de Securitate al ONU. După o jumătate de oră de la începerea reuniunii de urgență, Putin a anunțat începerea operațiunilor militare în Ucraina.


Pe 24 februarie, înainte de ora 5:00, ora Kievului, Putin a anunțat o „operațiune militară specială” în estul Ucrainei și „a declarat efectiv război Ucrainei". În discursul său, Putin a declarat că nu intenționează să ocupe teritoriul ucrainean și că susține dreptul poporului ucrainean la autodeterminare. El a spus că scopul „operațiunii” este de a „proteja oamenii” din regiunea Donbas, predominant rusofonă, despre care a afirmat în mod fals că „de opt ani se confruntă cu umilința și genocidul săvârșit de regimul de la Kiev”.

Putin a declarat că Rusia a urmărit „demilitarizarea și denazificarea” Ucrainei. La câteva minute de la anunțul lui Putin, au fost raportate explozii în Kiev, Harkov, Odesa și în regiunea Donbas. Un presupus raport scurs din interiorul FSB a susținut că agenția de informații nu a fost avertizată de planul lui Putin de a invada Ucraina. Imediat după atac, Zelenskyy a declarat legea marțială în Ucraina. În aceeași seară, el a ordonat mobilizarea generală a tuturor bărbaților ucraineni cu vârste cuprinse între 18 și 60 de ani, cărora li s-a interzis să părăsească țara. Trupele rusești au intrat în Ucraina dinspre nord, în Belarus (spre Kiev); dinspre nord-est, în Rusia (spre Harkov); dinspre est, în Republica Populară Donețk și în Republica Populară Luhansk; și dinspre sud, în Crimeea.


Invazia Ucrainei

Rusia a încercat să cucerească rapid Kievul, cu Spetsnaz infiltrându-se în oraș, sprijinită de operațiuni aeropurtate și de o înaintare mecanizată rapidă dinspre nord, dar nu a avut succes.


Forțele rusești care înaintau spre Kiev dinspre Belarus au preluat controlul asupra orașelor fantomă Cernobîl și Pripyat. Forțele aeropurtate rusești au încercat să cucerească două aerodromuri cheie din apropierea Kievului, lansând un asalt aeropurtat asupra aeroportului Antonov și o aterizare similară la Vasylkiv, în apropierea bazei aeriene Vasylkiv, la 26 februarie.


La 25 februarie, unități rusești din RPD avansează asupra Mariupolului și au fost înfrânte lângă Pavlopil. Spre seară, Marina rusă ar fi început un asalt amfibiu pe coasta Mării Azov, la 70 de kilometri (43 de mile) la vest de Mariupol. Un oficial american din domeniul apărării a declarat că forțele ruse ar putea desfășura mii de pușcași marini din acest cap de pod.


Corpul 22 al armatei ruse s-a apropiat de centrala nucleară Zaporizhzhia pe 26 februarie și a asediat Enerhodar pentru a prelua controlul asupra acesteia. A izbucnit un incendiu, dar Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA) a declarat ulterior că echipamentele esențiale nu au fost deteriorate. Centrala nucleară a căzut sub control rusesc, dar, în ciuda incendiilor, nu a înregistrat scurgeri de radiații. Un al treilea grup de atac rusesc din Crimeea s-a deplasat spre nord-vest și a capturat poduri peste Nipru. Pe 2 martie, trupele rusești au câștigat o bătălie la Herson, primul oraș important care a căzut în mâinile forțelor rusești în timpul invaziei. Trupele rusești s-au deplasat spre Mykolaiv și l-au atacat două zile mai târziu, dar au fost respinse de forțele ucrainene. Tot pe 2 martie, forțele ucrainene au inițiat o contraofensivă asupra Horlivka, controlată de RPD din 2014.


În est, trupele rusești au încercat să captureze Harkov, la mai puțin de 35 de kilometri de granița rusă, și au întâmpinat o puternică rezistență ucraineană. La 25 februarie, baza aeriană Millerovo a fost atacată de forțele militare ucrainene cu rachete OTR-21 Tochka, care, potrivit oficialilor ucraineni, au distrus mai multe avioane ale forțelor aeriene ruse și au provocat un incendiu. La 28 februarie, atacurile cu rachete au ucis mai multe persoane în Harkov. La 1 martie, Denis Pușilin, șeful RPD, a anunțat că forțele RPD au înconjurat aproape complet orașul Volnovakha. La 2 martie, forțele rusești au fost respinse din Sievierodonetsk în timpul unui atac împotriva orașului. Izium ar fi fost capturat de forțele rusești la 17 martie, deși luptele au continuat.


La începutul lunii martie, avansurile rusești de-a lungul părții de vest a Niprului au fost limitate de apărarea ucraineană. La 5 martie, un convoi rusesc mare, despre care se spunea că are o lungime de 64 de kilometri, a făcut puține progrese spre Kiev. 


După noi atacuri cu rachete la 14 martie în Mariupol, guvernul ucrainean a declarat că peste 2.500 de persoane au murit. La 18 martie, Mariupol era complet încercuit, iar luptele au ajuns în centrul orașului, îngreunând eforturile de evacuare a civililor. La 20 martie, o școală de artă, care adăpostea aproximativ 400 de persoane, a fost distrusă de bombele rusești.


La 25 martie, o contraofensivă ucraineană a recucerit mai multe orașe la est și la vest de Kiev, inclusiv Makariv. Trupele rusești din zona Bucha s-au retras spre nord la sfârșitul lunii martie. Forțele ucrainene au intrat în oraș la 1 aprilie. Ucraina a declarat că a recucerit întreaga regiune din jurul Kievului, inclusiv Irpin, Bucha și Hostomel, și a descoperit dovezi ale unor crime de război în Bucha. La 6 aprilie, secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a declarat că „retragerea, reaprovizionarea și redistribuirea” trupelor rusești din zona Kievului ar trebui interpretate ca o extindere a planurilor lui Putin pentru Ucraina, prin redislocarea și concentrarea forțelor sale în estul Ucrainei.


La 22 aprilie, generalul de brigadă rus Rustam Minnekayev a declarat, în cadrul unei reuniuni a Ministerului Apărării, că Rusia plănuia să extindă frontul Mykolayiv-Odesa după asediul Mariupol și mai mult spre vest, pentru a include regiunea separatistă Transnistria de la granița ucraineană cu Moldova.


La 27 aprilie, surse ucrainene au indicat că exploziile au distrus două turnuri de emisie rusești din Transnistria, folosite în principal pentru retransmiterea programelor de televiziune rusești. La sfârșitul lunii aprilie, Rusia a reluat atacurile cu rachete asupra pistelor de aterizare din Odesa, distrugând unele dintre ele. În cursul zilei de 10 mai, trupele ucrainene au început să întreprindă acțiuni militare pentru a alunga forțele rusești care s-au instalat pe Insula Șerpilor din Marea Neagră, la aproximativ 200 de kilometri (120 de mile) de Odesa. La 30 iunie 2022, Rusia a anunțat că și-a retras trupele de pe insulă după ce obiectivele au fost îndeplinite.


La 28 iunie, Reuters a relatat că un atac cu rachete rusești a fost lansat asupra orașului Kremenchuk, la nord-vest de Zaporizhzhia, detonând într-un centru comercial public și provocând cel puțin 18 morți, atrăgând totodată condamnarea de către Emmanuel Macron din Franța, printre alți lideri mondiali, care a vorbit despre acesta ca fiind o „crimă de război”. La finele lunii iulie 2022, a avut loc o lovitură de rachetă la Dnipro, care a ucis patru persoane.


La 7 iulie, s-a raportat că, după ce rușii au capturat centrala nucleară de la Zaporizhzhia la începutul invaziei, au instalat artilerie grea și lansatoare de rachete mobile între pereții reactoarelor separate ale instalației nucleare ca scut împotriva unui eventual contraatac ucrainean, lucru care nu era posibil fără riscul de căderi de radiații în cazul unor raiduri la mică distanță împotriva amplasamentelor de artilerie rusești instalate.


La 6 septembrie 2022, forțele ucrainene au lansat o contraofensivă surpriză în regiunea Harkov, începând de lângă Balakliia. Până la 12 septembrie, Kievul a lansat o contraofensivă în zona din jurul Harkovului, cu suficient succes pentru ca Rusia să recunoască public că a pierdut poziții cheie în zonă. The New York Times a relatat la 12 septembrie că succesul contraofensivei a afectat imaginea unui „Putin puternic” și a dus la încurajarea guvernului de la Kiev de a căuta mai multe arme din partea Occidentului pentru a-și susține contraofensiva în Harkov și în zonele înconjurătoare.


La 21 septembrie 2022, Vladimir Putin a anunțat o mobilizare parțială. El a mai spus că țara sa va folosi „toate mijloacele” pentru „a se apăra”. Mai târziu în aceeași zi, ministrul apărării, Serghei Shoigu, a declarat că 300.000 de rezerviști vor fi chemați în mod obligatoriu. Mykhailo Podolyak, consilierul președintelui Ucrainei, Volodymyr Zelenskyy, a declarat că această decizie era previzibilă și că a fost o încercare de a justifica „eșecurile Rusiei”. Ministrul britanic de externe Gillian Keegan a calificat situația drept o „escaladare", în timp ce fostul președinte mongol Tsakhia Elbegdorj a acuzat Rusia că îi folosește pe mongolii ruși drept „carne de tun".


La 8 octombrie, Podul Crimeii s-a prăbușit parțial din cauza unei explozii. Ulterior, Rusia a acuzat Ucraina pentru explozie și a lansat atacuri de rachetă de represalii împotriva zonelor civile ucrainene.


Anexarea

La sfârșitul lunii septembrie 2022, oficialii instalați de Rusia în Ucraina au organizat referendumuri privind anexarea teritoriilor ocupate ale Ucrainei, inclusiv a Republicii Populare Donețk și a Republicii Populare Luhansk din regiunile ucrainene Donețk și Luhansk ocupate de Rusia, precum și a administrațiilor militare numite de ruși din regiunea Herson și regiunea Zaporizhzhia. Denunțate de guvernul ucrainean și de aliații săi ca fiind alegeri de fațadă, rezultatele oficiale au arătat majorități covârșitoare în favoarea anexării.


La 30 septembrie 2022, Vladimir Putin a anunțat anexarea regiunilor ucrainene Donețk, Luhansk, Herson și Zaporizhzhia într-un discurs adresat ambelor camere ale parlamentului rus. Ucraina, Statele Unite, Uniunea Europeană și Organizația Națiunilor Unite au condamnat cu toții anexarea.


Pierderile omenești

Se consideră că atât sursele rusești, cât și cele ucrainene, umflă numărul victimelor din forțele adverse, minimalizând în același timp propriile pierderi de dragul moralului. Rusia și Ucraina au recunoscut că au suferit pierderi „semnificative" și, respectiv, „considerabile". Numărul de morți civili și militari este imposibil de determinat cu precizie, având în vedere ceața războiului.


La 12 octombrie 2022, proiectul media rusesc independent iStories a raportat că peste 90.000 de soldați ruși au fost uciși, grav răniți sau au dispărut în Ucraina, citând surse apropiate Kremlinului. Biroul Înaltului Comisariat al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului (OHCHR) consideră că numărul victimelor civile este considerabil mai mare decât cifra pe care ONU a putut să o certifice. Numai în orașul distrus Mariupol, oficialii ucraineni cred că cel puțin 22.000 de persoane au fost ucise.


Criza refugiaților și implicarea României

Criza refugiaților a început odată cu intrarea inițială a trupelor ruse pe 24 februarie 2022 prin Marea Neagră și granițele cu Belarus și Rusia. Sute de mii de oameni au fugit în primele zile după atac. Majoritatea și-au găsit refugiu în țările vecine din vestul Ucrainei: România, Polonia, Ungaria, Republica Moldova și Slovacia. Uniunea Europeană și țările individuale au anunțat că vor fi deschise pentru ucraineni, astfel încât refugiații să nu fie nevoiți să treacă printr-o procedură de azil. Companiile de căi ferate din mai multe state, precum România, permit refugiaților ucraineni să călătorească gratuit cu trenul.


Pe 27 februarie, Înaltul Comisar al Națiunilor Unite pentru Refugiați (UNHCR) a declarat că peste 268.000 de persoane au fugit din Ucraina de la începutul invaziei. Conform datelor UNHCR din data de 12 iulie 2022, la acel moment erau peste 4,6 milioane de refugiați ucraineni în Polonia, 1,6 milioane în Rusia, aproximativ 950.000 în Ungaria, peste 830.000 în România, 589.147 în Slovacia, peste 530.000 în Republica Moldova, și aproximativ 16.000 în Belarus. Pe de altă parte, peste 370.000 de ucraineni s-au refugiat în Germania, alte peste 300.000 în Cehia, puțin peste 200.000 în Bulgaria, peste 100.000 în Italia, iar peste 50.000 de ucraineni în Turcia, Spania, Austria sau Franța.


Facilități pentru refugiații ucraineni în România

Cetățenii ucraineni care pot prezenta un pașaport valid la punctul de frontieră pot intra în România și pot rămâne pe teritoriul României până la 90 de zile. Protecția temporară se acordă pe o perioadă de un an şi poate fi prelungită automat cu perioade de 6 luni, pentru maximum un an, în cazul în care situația generatoare persistă.
Pentru a beneficia de drepturile conferite prin protecție temporară, se va elibera un permis de ședere. Dacă se dorește protecție temporară în România, se pot adresa autorităților competente. Dacă s-a eliberat în România un permis de ședere în calitate de beneficiar al protecției temporare, persoanele pot beneficia de drepturile care decurg din protecția temporară numai în România. Pot beneficia de drepturile care decurg din protecția temporară în orice stat membru al Uniunii Europene care eliberează permisul de ședere. Dacă ajung pe teritoriul altui stat membru, se pot adresa autorităților competente și să beneficieze de aceste drepturi.


Copiii din Ucraina care ajung în România neînsoțiți beneficiază de protecție. Guvernul a reglementat statutul minorului neînsoțit ca fiind cetățeanul străin sau apatridul cu vârsta sub 18 ani, care a sosit în România neînsoțit de niciunul dintre părinți sau de un alt reprezentant legal ori care nu se găsește sub supravegherea legală a unei alte persoane. Pentru a asigura în acest scop o intervenție integrată, a fost constituit Grupul Operativ pentru Copiii Neînsoțiți, cu rolul de a identifica rapid măsura cea mai adecvată pentru protecția minorului neînsoțit. De asemenea, au fost luate măsuri în scopul asigurării infrastructurii administrative și resursei umane necesare pentru a oferi protecție copiilor refugiați din Ucraina aflați în astfel de situații critice.


România poate asigura la nivel național circa 400.000 de locuri de cazare pentru refugiații din Ucraina. Aceștia pot fi cazați atât în spațiile asigurate de stat, cât și la unități sau persoane private care și-au exprimat disponibilitatea de a oferi spații pentru cazare. Cheltuielile aferente, inclusiv pentru hrană, sunt asigurate din fondurile alocate în acest scop de la bugetul de stat, cât și din donații. De asemenea, vor fi asigurate și alte tipuri de resurse - hrană, produse de igienă și îmbrăcăminte - colectate prin intermediul platformei online creată de Guvernul României, prin alte structuri și inițiative private.


Toți refugiații beneficiază gratuit de asistență medicală și tratament corespunzător pentru situații de urgență, în sistemul medical din România. Aceștia vor fi incluși în programele naționale de sănătate publică pentru a beneficia de medicamente și asistență medicală adecvată și vor avea acces la pachetul de servicii de bază fără a fi nevoie să prezinte un bilet de trimitere.


Toți copiii din Ucraina aflați pe teritoriul României, inclusiv cei care nu solicită protecție potrivit Legii azilului, au acces la educație în unitățile de învățământ din România în aceleași condiții pe care le au elevii români. În România vor avea asigurate cazare gratuită în internatele școlare, alocație de hrană, dreptul la cazarmament, respectiv: rechizite, îmbrăcăminte, încălțăminte, manuale. De asemenea, au dreptul la o evaluare a stării de sănătate în unităţile de învăţământ, iar în situația în care nu sunt vaccinați pot beneficia de schema de vaccinare conform Programului național de vaccinare derulat de Ministerul Sănătății din România. Pentru elevii orfani, elevii cu cerinţe educaţionale speciale, precum şi cei pentru care s-a stabilit o măsură de protecţie specială, dar și de dreptul la alocarea unor alimente de bază tuturor copiilor din învățământul primar și gimnazial acordate prin programele sociale aflate în derulare.



Cetățenii ucraineni care solicită acordarea unei forme de protecţie în România au acces și la piața muncii dacă doresc să-și poată asigura o sursă de venit din muncă.
În situația în care sunt posesori ai unei vize de lungă ședere acordată în scop de muncă și au intrat pe teritoriul României în baza acestei vize, pot fi încadrați în baza unui contract individual de muncă încheiat pe perioada determinată, pentru o perioadă de 9 luni dintr-un an calendaristic, fără a avea nevoie de aviz de angajare.


După aceste 9 luni, cetățenii ucraineni care doresc să rămână în România pot beneficia de prelungirea dreptul de şedere temporară în scop de muncă, cu condiția obținerii unei unui aviz de angajare în muncă și dacă prezintă contractul individual de muncă cu normă întreagă, înregistrat în registrul general de evidenţă a salariaţilor, din care rezultă că salariul este cel puţin la nivelul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată.


Străinii care solicită o formă de protecție internațională au dreptul de a munci în aceleași condiții cu cetățenii români, după 3 luni de la depunerea cererii, pe toată durata procedurii de azil.


Cei care nu pot prezenta documente privind calificarea profesională sau experienţa într-o activitate anume se pot angaja în baza unei declarații pe propria răspundere că dețin o astfel de experiență și că nu au antecedente penale incompatibile cu activitatea pe care o desfăşoară în România.


PRECIZĂRI:
 
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
 
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
 

Citește și

Interviu
Devon Cone și Daphne Panayotatos, activiste la Refugees International, despre situația refugiaților ucraineni în România (DOCUMENT)