România, relații diplomatice Togo, o destinație fascinantă, dar riscantă. Ce trebuie să știi înainte de a călători în această țară

Republica Togoleză sărbătorește pe data de 13 ianuarie Ziua Eliberării Naționale, o zi importantă în istoria țării, care marchează momentul în care Togo a obținut independența față de puterea colonială franceză în 1963. Această zi este un simbol al luptei pentru libertate și suveranitate.

Potrivit MAE, România şi Republica Togoleză (Togo) au stabilit relaţii diplomatice la rang de ambasadă, la 12.01.1971. Ambasada României la Abuja, R.F Nigeria, gestionează şi relaţiile cu această ţară. Togo gestionează relația cu România de la Berlin.

Reprezentarea diplomatică şi consulară a României în Togo este asigurată de Ambasada României în Nigeria.

Ambasadorul Extraordinar și Plenipotențiar al României în Republica Federală Nigenia este Florin Talapan.

Florin Talapan a fost numit ambasador al României în Nigeria, cu reședința la Abuja, în noiembrie 2023. Președintele Iohannis l-a acreditat și ca ambasador în Benin pe 22 iulie 2024 și în Ghana pe 29 iulie 2024. Înainte, din 2019, a fost însărcinat cu afaceri ad interim la Ambasada României în Nigeria. A lucrat în cadrul Ambasadelor României din Dakar, Madrid și Chișinău, iar între 2013 și 2016 a fost referent în Departamentul Consular al MAE și membru în Celula de criză a MAE..

Consul onorific al României la Abuja este Dl Oblanozie Emeka.


Ambasadorul Extraordinar și Plenipotențiar al Togo în Berlin este H.E. Mr..
 
Cetăţenii celor două ţări, titulari de paşapoarte turistice au nevoie de viză pentru a călători în Republica Togo, respectiv în România.
 
Poziționare
 
Togo, cunoscut oficial ca Republica Togoleză, este o țară din Africa, cu o suprafață de 56.785 km². Țara se întinde pe o lungime de 600 km, având o lățime ce variază între 50 și 150 km. Frontierele sale însumează 1.700 km și sunt împărțite cu Burkina Faso, Ghana și Benin, iar pe coasta Golfului Guineea se întind 50 km. Eroziunea joacă un rol semnificativ, apa avansând cu 140 de metri în doar șase ani. Cel mai înalt punct din Togo este muntele Agou, care atinge 984 m.
 

Origini
 
Regiunea de coastă a Togoului a atras interesul marilor puteri europene încă din secolele XV-XVI, când portughezii au început să exploreze aceste teritorii. În acea perioadă, au fost stabilite primele contacte comerciale și culturale între localnici și europeni. Tot atunci, au apărut și misiunile catolice auxiliare, care urmăreau răspândirea credinței creștine și consolidarea influenței europene în zonă. Ulterior, în secolul al XVIII-lea, misionarii protestanți și-au intensificat activitatea, contribuind la diversificarea peisajului religios din estul Africii.
 
Pe lângă misiunile religioase, regiunea a devenit un centru important al comerțului cu sclavi, o practică extrem de profitabilă în acea perioadă. Sclavii capturați din interiorul continentului erau transportați spre coasta atlantică, unde erau vânduți comercianților europeni și expediați spre coloniile din Lumea Nouă. Această activitate a avut un impact devastator asupra comunităților locale, contribuind la depopularea și destabilizarea socială a regiunii. Totuși, prezența misionarilor creștini a marcat începutul unor transformări culturale și religioase care continuă să fie resimțite până astăzi.
 
În anul 1860, marseillezii își stabilesc prezența în această regiune, însă Convenția de la Berlin din 1885 a alocat această parte a Africii între trei mari puteri coloniale: Franța, Marea Britanie și Germania. Controlul asupra teritoriului a fost menținut de aceste puteri până în 1918, când, în urma Primului Război Mondial, Marea Britanie și Germania au cedat zona Franței ca parte a despăgubirilor de război.
 
Economia
 
Economia Republicii Togoleze se bazează în principal pe agricultură, care angajează aproximativ 60% din populație. Principalele culturi includ cafeaua, cacao și bumbacul, destinate în mare parte exportului. De asemenea, Togo este unul dintre cei mai mari producători de fosfați la nivel mondial, mineritul reprezentând o componentă semnificativă a economiei sale.
 
Industria este în curs de dezvoltare, concentrându-se pe prelucrarea produselor agricole și minerale. Portul Lomé, datorită poziției sale strategice, servește ca un important centru de tranzit pentru mărfurile din regiune. În ciuda acestor resurse, Togo se confruntă cu provocări economice, inclusiv infrastructură insuficient dezvoltată și dependență de condițiile meteorologice pentru producția agricolă.
 
Guvernul a inițiat reforme pentru a stimula creșterea economică și a atrage investiții străine, concentrându-se pe diversificarea economiei și îmbunătățirea mediului de afaceri. De asemenea, Togo beneficiază de parteneriate internaționale, inclusiv acorduri de cooperare economică și tehnică, cum ar fi cel încheiat cu România în 1975.
 
Atracții Turistice
 
Republica Togoleză oferă o varietate de atracții turistice care reflectă bogăția sa culturală și naturală. Iată câteva dintre cele mai notabile:
 
Lomé
 
Capitala țării, Lomé, este un centru vibrant cunoscut pentru piețele sale animate și plajele atrăgătoare.
 
Marche des Fetischures: O piață unică dedicată obiectelor rituale voodoo, unde vizitatorii pot descoperi aspecte ale culturii și spiritualității locale.
 
Marche des Artisans: O piață liniștită unde meșteșugarii locali își expun creațiile, oferind suveniruri autentice și posibilitatea de a observa artiștii la lucru.
 
Togoville
 
Situat pe malul nordic al lacului Togo, Togoville este un oraș cu o istorie profundă, considerat locul de origine al religiei voodoo.
 
Palatul Mlapa al III-lea: Reședința tradițională a conducătorului local, oferind o incursiune în istoria și cultura regiunii.
 
Biserica locală: Renumită pentru vitraliile sale impresionante și picturile care ilustrează suferințele sfinților africani, reflectând sincretismul religios al zonei.
 
Koutammakou
 
Cunoscută ca "Țara Batammariba", această regiune este inclusă în Patrimoniul Mondial UNESCO datorită peisajului său cultural distinctiv și a arhitecturii tradiționale.
 
Munții Togo
 
Parte a masivului Atacora, Munții Togo oferă oportunități excelente pentru drumeții și explorarea biodiversității locale.
 
Plajele din jurul Lomé
 
Deși infrastructura turistică necesită îmbunătățiri, plajele din apropierea capitalei rămân locuri atractive pentru relaxare și recreere.
 
Aceste atracții evidențiază diversitatea și bogăția patrimoniului cultural și natural al Republicii Togoleze, oferind vizitatorilor experiențe memorabile.
 
Momente de grea încercare pentru locuitorii Republicii Togoleze
 
Locuitorii Republicii Togoleze au traversat mai multe perioade de grea încercare de-a lungul istoriei, marcate de evenimente sociale, politice și economice dificile. Iată câteva dintre acestea:
 
Comerțul cu sclavi
 
În perioada colonială, Togo a fost un punct important al comerțului transatlantic cu sclavi. Mii de oameni au fost capturați, înrobiți și transportați peste ocean, lăsând în urmă comunități devastate și o moștenire de suferință.
 
Colonizarea europeană
 
Începând cu Convenția de la Berlin din 1885, Togo a fost colonizat de Germania, iar mai târziu, după Primul Război Mondial, a fost împărțit între Franța și Marea Britanie. Locuitorii au fost exploatați economic și cultural, iar multe resurse naturale și umane au fost utilizate în beneficiul puterilor coloniale.
 
Instabilitatea politică după independență
 
Togo și-a obținut independența în 1960, dar această perioadă a fost urmată de instabilitate politică și dictatură. În 1963, președintele Sylvanus Olympio, primul lider ales democratic, a fost asasinat, marcând începutul unei serii de lovituri de stat și conflicte politice.
 
Dictatura sub Gnassingbé Eyadéma
 
Între 1967 și 2005, Togo a fost condus de Gnassingbé Eyadéma, un regim cunoscut pentru încălcarea drepturilor omului, lipsa libertăților civile și controlul strict asupra vieții politice. Această perioadă a generat sărăcie, exoduri masive ale populației și represalii brutale împotriva disidenților.
 
Crize economice
 
Economia Togoului, dependentă de exporturile de fosfați, cacao și cafea, a fost grav afectată de fluctuațiile piețelor internaționale și de gestionarea ineficientă a resurselor. Aceasta a dus la șomaj ridicat, sărăcie și inegalități sociale accentuate.
 
Proteste și violențe politice
 
Începând cu anii 1990, când Togo a început tranziția spre democrație, numeroase proteste au fost reprimate violent de guvern. Alegerile controversate au fost adesea însoțite de tulburări, arestări și exiluri politice.
 
Dezastre naturale și schimbări climatice
 
Locuitorii Togoului s-au confruntat cu inundații, secete și eroziunea costieră, care au afectat agricultura și locuințele, punând presiune suplimentară pe o economie deja fragilă.
 
Cine este actualul președinte al Republicii Togoleze?
 
Actualul președinte al Republicii Togoleze este Faure Essozimna Gnassingbé, aflat în funcție din 2005. Născut pe 6 iunie 1966 în Afagnan, Togo, el este fiul fostului președinte Gnassingbé Eyadéma. Înainte de a deveni președinte, Faure Gnassingbé a deținut funcția de Ministru al Echipamentelor, Minelor, Poștelor și Telecomunicațiilor între 2003 și 2005.
 
După moartea tatălui său în 2005, a preluat președinția cu sprijinul armatei, însă a demisionat ulterior în urma presiunilor internaționale. A câștigat alegerile prezidențiale din aprilie 2005 și a fost reales în 2010, 2015 și 2020.
 
Mandatele sale au fost marcate de controverse legate de legitimitatea alegerilor și de acuzații privind încălcarea drepturilor omului. Cu toate acestea, Faure Gnassingbé continuă să conducă Togo, menținând influența familiei sale asupra politicii țării.
 
Muzică și tradiții

Muzica și tradițiile Republicii Togoleze reflectă diversitatea culturală a celor peste 40 de grupuri etnice din țară, fiecare având propriile expresii artistice și spirituale.
 
Muzica Togoleză
 

​ 
Folclorul muzical este profund influențat de instrumentele tradiționale, cum ar fi tobele (tam-tam-uri), xilofonul, kora (o harpă africană) și balafonul.
 
Genurile variază între grupurile etnice. De exemplu, ewe cântă muzică polifonică complexă, în timp ce kabyé se concentrează pe ritmuri percutante și dansuri energice.
 
Cântecele tradiționale sunt adesea legate de ritualuri religioase, sărbători agricole sau ceremoniile de inițiere.
 

​Togo a adoptat influențe moderne, inclusiv highlife, afrobeat și muzică hip-hop. Artiști precum King Mensah sunt cunoscuți pentru combinarea elementelor tradiționale cu stiluri moderne.
  

Dansurile sunt o parte centrală a culturii, fiecare grup etnic având stiluri proprii. Acestea sunt adesea asociate cu evenimente importante, cum ar fi nunți, înmormântări și festivaluri religioase.
 
Tradițiile Togoleze
 
Religia și spiritualitatea:
 
Voodoo este o tradiție spirituală puternică în Togo, practicată în special de populația din sud. Ritualurile implică muzică, dansuri și ofrande pentru spirite și strămoși.
Creștinismul și islamul sunt de asemenea prezente, iar sincretismul religios este frecvent, combinând elemente tradiționale cu cele ale religiilor importate.
 
Ceremoniile de inițiere:
 
Multe comunități practică ceremonii de inițiere pentru tineri, marcând tranziția de la copilărie la maturitate. Aceste ceremonii includ dansuri, cântece și ritualuri care simbolizează integrarea în comunitate.
 
Festivaluri:
 
Festivalul Evala: Practicat de kabyé, include lupte tradiționale și ceremonii de inițiere.
 
Festivalul Gadao-Adossa: Sărbătorit de grupul Tem, acest festival combină elemente culturale și religioase, inclusiv parade și dansuri tradiționale.

Meșteșuguri:
 
Togo este cunoscut pentru țesături (în special țesătura kente), sculpturi în lemn, bijuterii și obiecte din ceramică. Acestea reflectă identitatea culturală și sunt utilizate în ceremoniile tradiționale.
 
Gastronomie:
 
Bucătăria togoleză este o parte importantă a culturii, incluzând preparate tradiționale precum fufu (un piure din manioc sau igname), riz au gras (orez cu sos și carne) și diverse feluri de pește.
 
Tradițiile și muzica Togoului sunt o expresie a identității și unității culturale, oferind o conexiune profundă cu istoria și spiritualitatea locală.


 
Învățământ, relația dintre România și Togo
 
Ministerul Educației are o cooperare consolidată cu statele africane în cadrul CONFEMEN. Astfel, a putut susține dezvoltarea programului PASEC, program care a fost implementat și în Togo și care a avut ca obiectiv analiza sistemului de învățământ preuniversitar din acest stat.

În perioada 2007-2022, au fost acordate 8 burse Eugen Ionescu, iar în perioada 2021-2023 a fost acordată 1 bursă Erasmus+.
 
Patrimoniul mondial UNESCO

Prin Convenția privin Pretecția Patrimoniului Mondial Cultural  Natural, aprobată în 1972. UNESCO  a propus un plan de proteja a bunurilor culturale și naturale din lume.

Pe lista patrimoniului Mondial UNESCO a fost inclus, în anul 2004, Koutammakou.
 
Koutammakou, Țara Batammariba este un peisaj cultural inclus în patrimoniul mondial UNESCO din 2004, situat la granița dintre nordul Togo și Benin. Această regiune este renumită pentru casele tradiționale din lut, sub formă de turnuri, care reprezintă stilul de viață caracteristic al localnicilor. Aceste case din lut, care au devenit un simbol național al Togo, sunt adesea construite pe două etaje, unele având chiar acoperișuri plate.
 
Alerte de călătorie în Togo
 
Ministerul Afacerilor Externe al României recomandă cetățenilor români să evite călătoriile în Republica Togo din cauza creșterii semnificative a tâlhăriilor, inclusiv în capitala Lomé.
Pentru cetățenii români care se află deja în Togo, se recomandă o atenție sporită și măsuri speciale pentru protecția personală. De asemenea, aceștia trebuie să fie conștienți că riscul de răpire a străinilor în regiunile menționate este destul de ridicat, iar capacitatea autorităților locale de a interveni și de a oferi protecție este limitată. Situația de securitate poate fi influențată și de posibile acțiuni teroriste legate de grupările din Mali.

Cetățenii români care trebuie să călătorească în Togo sau care se află deja în această țară sunt sfătuiți să contacteze Ambasada României la Abuja și să își anunțe prezența, furnizând datele lor de contact pentru a putea fi localizați în caz de urgență. Cei care ignoră avertismentele și călătoresc în zone periculoase își asumă riscuri personale și pot fi nevoiți să suporte consecințele acestora, având în vedere resursele limitate ale misiunilor diplomatice în astfel de regiuni.

Înainte de a călători, cetățenii români sunt încurajați să încheie o asigurare de călătorie, medicală și de viață. De asemenea, cei care se află în Togo sau intenționează să călătorească acolo sunt sfătuiți să:

Este recomandat să consulte Institutul Național de Sănătate Publică pentru informații despre vaccinurile necesare înainte de călătorie.