Salvatorii inutili

Grupul de Interventie si Salvare Navala isi va schimba sediul dar nu si renumele

Dupa mai bine de 20 de ani de cand fiinteaza in dana 5 a Portului Constanta, GISN isi va schimba sediul in dana 79 a Portului Constanta * Schimbarea locatiei se datoreaza faptului ca un afacerist arab ar fi pus ochii pe danele 7-11 in care se afla acostate navele de interventie ale GISN * Locatia aleasa in dana 79 nu este pe placul celor de la GISN deoarece dana respectiva nu dispune de facilitati, energie electrica sau apa curenta * Din punct de vedere operativ, stabilirea bazei GISN in dana 79 este excelenta * Din pacate, mutarea intr-o pozitie strategica mai buna nu va imbunatati cu nimic capacitatea de interventie a navelor de salvare in cazuri de sinistre pe mare * Daca nava ucraineana Slavutici VII s-ar fi scufundat, GISN nu ar fi putut interveni pentru salvarea echipajului * Pentru reparatiile salvatorului Hercules s-au cheltuit peste 150 de mii de euroi

Cu o zestre compusa din cateva nave de mic deplasament adaptate din punct de vedere al clasificarii la categoria de salvatoare, cu echipaje mai mult sau mai putin pregatite pentru a interveni pe marea dezlantuita in vederea salvarii vietii marinarilor aflati la grea incercare, Grupul de Interventie si Salvare Navala Constanta isi duce zilele undeva, cu sediul aproape ingropat de munti de fier vechi, in dana nr.5 a Portului Constanta. Din punct de vedere logistic, GISN poseda doua remorchere mari cu pretentii de salvatoare, Hercules si Viteazul, si alte cateva salupe de tipul celor de servitute, este drept, ceva mai noi. Remorcherul Hercules se afla de mai multe luni in reparatii intr-un santier naval de la Midia, reparatii care in opinia lui Manole, directorul general al Grupului, au costat in jur de 150.000 de euro. Remorcherul Viteazu, mai vechi aproape chiar si decat silozurile lui Saligny, isi taraie zilele ruginite in dana 8 din Portul Constanta. Celelalte salupe, cum ar fi Opal sau Albatros, construite pe baza unor planuri mai vechi si modificate pentru a arata ca salvatoare, sunt relativ noi, in schimb sunt echipate cu motoare de propulsie competitive. Cu toate acestea, atat remorcherele mari cat si salupele cu pretentii de salvatoare nu pot interveni la salvarea marinarilor in pericol decat pe o mare lina si fara valuri, sau asa au lasat sa se inteleaga in urma nenumaratelor evenimente navale care sau succedat in Marea Neagra din 1995 incoace.

Dintr-una, intr-alta

Recent am interceptat un zvon conform caruia, GISN isi va muta sediu si navele din actuala locatie undeva in molul estic al Portului Constanta, mai precis in dana 79, in zona cheiurilor petroliere. Motivul ar consta in faptul ca un anume afacerist de nationalitate araba, ar fi pus ochii pe dana 7-11, loc in care in prezent se afla acostate navele GISN, in speta remorcherul Viteazu si celelalte salupe mai mici. Dorind sa verificam veridicitatea informatiei am luat legatura telefonic cu directorul GISN, Eugen Manole. Acesta ne-a spus ca stia despre mutare dar in schimb nu a putut sa ne spuna cu certitudine cand se va petrece. Dana 79 a fost folosita mult timp pentru acostarea navelor petroliere aflate in procedura de degazare a tancurilor de marfa. In schimb am aflat ca mutarea intregului calabalac al GISN, cu tot cu nave, nu este prea convenabila pentru salvatori deoarece dana respectiva nu poseda facilitatile necesare instalarii unei constructii cu caracter permanent in zona respectiva a molului neexistand amplasate trasee de apa potabila sau curent electric, acestor lipsuri adaugandu-se si faptul ca dana 79 se afla la o departate foarte mare de orasul Constanta, deplasarea personalului la serviciu devenind o problema inerenta. Din punct de vedere strategic si al promptitudinii in interventii navale, locatia este excelenta, deoarece se afla chiar la iesirea din Portul Constanta. In timpul discutiilor cu directorul Manole, am facut referire si la eficacitatea navelor si echipamentelor in timpul sinistrelor navale care au avut loc pe Marea Neagra. Cunoastem cu totii, ca inutilitatea GISN s-a observat in timpul furtunilor din 1995 cand s-au scufundat cargourile You Xiu si Paris, sinistru in urma caruia au pierit 54 de marinari. Recent, am observat eficacitatea de interventie in timpul furtunii din data de 12 septembrie, cand cargoul ucrainean Slavutich VII s-a rupt in doua. Atunci, ca de fapt si in alte dati, salvatoarele GISN nu au putut sa "scoata capul" de dupa digul protector de nord. In schimb ucrainenii au reusit sa se salveze singuri, un remorcher de-al lor venind tocmai din Ucraina pentru a salva atat nava cat si echipajul. Intrebat de ce nu a intervenit, sau de ce macar nu a acordat asistenta navei, Manole ne-a spus ca daca ar fi fost sa plece spre locul sinistrului, navele salvatoare ar fi ajuns in mai mult de 25 de ore de mars deoarece atat vantul cat si valurile veneau din directie opusa sensului de mars al salvatoarelor romanesti. Asa ca ucraineni care au sosit din Odesa cu remorcherul salvator ar fi fost ajutati chiar de natura sa ajunga in timp util la sinistrati. Oricum, in acele momente, remorcherul Hercules se afla in reparatii, celelalte salvatoare mai mici nu puteau iesi in larg deoarece se spune ca nu puteau naviga pe o furtuna asa de mare, iar Viteazul, vechi si ruginit, a facut pe "viteazul" doar la adapostul digului. In opinia lui Manole, daca vasul s-ar fi scufundat, singura posibilitate ar fi fost salvarea marinarilor doar cu un elicopter. Cum elicopter specializat in asemenea operatiuni nu exista, inseamna ca doar Dumnezeu a intervenit si a salvat vietile navigatorilor ucraineni. In caz contrar am fi fost din nou martorii unei catastrofe navale asemanatoare cu cea din 1995. Concluzia este simpla chiar si pentru necunoscatori, ca in caz de necesitate eficienta salvatoarelor romanesti este nula. Si chiar asa, in conditia in care Fortele Navale Romane erau in putere sa asigure interventia chiar cu nava amiral Marasesti, se pare ca s-a simtit lipsa si unei bune organizari a cooperarii in cazuri de sinistre navale. Cert este ca, fiindu-ne invatatura de minte macar in cel de-al doisprazece-lea, cei responsabili in domeniu sa se gandeasca la faptul ca Marea Neagra este o mare imprevizibila, cu furtuni fenomenale ca forta, si ca fara un grup de salvare bine dotat si pregatit, Portul Constanta va deveni foarte curand (daca nu chiar este deja) un port nesigur.