Sculptor de icoane

"Eu nu sunt sculptor, sunt picatura de sange prelinsa pe taisul daltii Creatorului meu"

Ion Zare lucreaza opt ore, intr-o maghernita, icoane in lemn * Mesterul a fost autodidact, iar in tinerete visa sa devina artist * Acum, el a invatat lectia smereniei, e multumit cu ceea ce face si ii da slava lui Dumnezeu * Din activitatea lui, Ion Zare isi intretine fiul care e student la doua facultati, teatru si psihologie # El lucreaza opt ore pe zi, cu scule simple: ferastrau, dalta si rindea

E un barbat blajin, ascetic chiar. Lucreaza imbracat cu o salopeta si o bluza simpla, pline de aschii de lemn. Ion Pena Zare e sculptor de icoane. Lui insa ii place sa spuna: "Sunt doar un cioplitor in lemn, nu sunt un sculptor".Cioplitorul de icoane Ion lucreaza intr-un atelier inchiriat de la cineva, in cartierul Coiciu. E o maghernita aflata intr-o curte, in care Ion Zare a inghesuit tot ce are nevoie pentru munca lui: un banc de tamplarie, un corp vechi de biblioteca in care a ingramadit mai multe albume de arta si un scaun. O multime de dalti, ferastraie si alte scule stau pe masa, prin colturile camerei sau, agatate de un suport, in perete. Bucati de scanduri de tei, de toate dimensiunile, cu forme regulate sau nu, stau sprijinite de mobile, asteptand ca duhul icoanei sa se strecoare in sufletul lemnului. Ion Zare nu are studii de specialitate. Poate de aceea nici nu se considera un artist si crede ca un mester iconar trebuie sa fie smerit: "Eu nu sunt sculptor! Sunt picatura de sange prelinsa pe taisul daltii Creatorului meu", spune mesterul, care ne-a marturisit ca, uneori, mai scrie si versuri. Si, dincolo de metafora, acest mestesug isi ia deseori tribut de sange. Iconarul Ion are un deget infasurat intr-un bandaj, semnul ultimei rani, caci acolo dalta a muscat din carne. El nu se supara, ci spune, aratand spre rana: "Sper sa mai intre putina meserie pe aici!".

"Am fost autodidact"

Ion Zare s-a apucat de icoane pentru ca a cunoscut, din intamplare, un artist plastic. In vremea aceea, el facea practica la un atelier mestesugaresc, in Botosani. Acolo l-a intalnit pe Andrei Lucaci. Vazand dorinta tanarului de a face arta, maestrul l-a pus sa invete anatomia, desenand oase. Dupa doua-trei ore, ii rupea toate schitele si il punea sa o ia de la capat. Intr-o zi, Ion Zare s-a incuiat intr-o camera si a inceput sa deseneze cu furie tot ceea ce isi dorea el, parasind oasele. Atunci a venit maestrul, caruia a trebuit sa ii deschida usa pana la urma. Atunci cand Lucaci a vazut ce desena tanarul, l-a felicitat si i-a spus ca astepta de mult aceasta izbucnire. "De azi inainte iti voi arata ce inseamna arta adevarata!". Timpul a trecut si Ion Zare a ajuns in Constanta. Ne-a marturisit ca, in tinerete, citea vietile marilor artisti si isi dorea sa ajunga si el la fel. Intre timp, a inteles ca asta nu e totul. Acum lucreaza cu smerenie icoane si se bucura urmarind cum, din lemn, iau forma sfintii.El face mai intai desenul pe bucata de lemn, dupa o icoana, caci iconografia ortodoxa are regulile ei precise. Urmeaza degrosarea, adica scoaterea lemnului care e in plus, pe langa conturul desenului si apare relieful. Modelajul face ca profilul sa fie distinct, dupa care se coloreaza cu bait si se da cu lac mat.

Ca pe vremea lui Iisus

Ion Zare isi castiga prin aceasta munca paine cea de toate zilele. El are un fiu care e student la doua facultati, actorie si psihologie, si trebuie sa ii plateasca taxele. De aceea se osteneste opt ore pe zi in atelier pentru a naste icoanele. Munca lui presupune o anumita asceza, caci el sta singur cuc toata ziua, inconjurat de sfinti si trage la rindele si dalti. Un mic aparat de radio ascuns printre carti si bucati de lemn ii mai indulceste singuratatea. Din aceasta munca nu se castiga prea multi bani, dar mesterul e multumit si de atat. Oamenii mai vin la el si comanda lucrari, insa iarna e foarte greu. In fiecare duminica, Ion merge la biserica, cel mai des la "Sfintii Imparati Constantin si Elena", acolo unde slujeste si duhovnicul lui, sa-i multumeasca lui Dumnezeu ca are grija de el. "Intr-o zi am primit o comanda pentru o icoana care il prezenta pe Iisus ca tamplar, in casa tatalui Sau. In icoana apareau si sculele cu care lucra. Am inteles atunci ca eu lucrez exact ca pe vremea lui Iisus, rindea, ferastrau si dalti, caci nu am utilaje electrice", ne-a emotionat Ion Zare.