Slujba de Înviere, transmisă online şi tradusă, în limbaj mimico-gestual, de către un preot militar
Slujba de Înviere, transmisă online şi tradusă, în limbaj mimico-gestual, de către un preot militar- Slujba de Înviere - în limbaj mimico-gestual
Preotul Ilie Mirel este preot la Parohia Parc Rahova 1 Sfântul Dumitru și, de 21 de ani, preot militar la Corpul de Control și inspecție al MApN.
A fost numit “ostașul cu două uniforme” și “Militarul din brațele lui Hristos” pentru că părintele Ilie iubește două uniforme – atât cea a preoției, cât și haina militară.
În 1990, după absolvirea unui liceu civil, a început cursurile Școlii de subofițeri din Pitești, urmând ca, doi ani mai târziu, chiar de ziua lui, să pășească pentru prima dată în unitatea de parașutiști din Clinceni.
De la “eu nu o să pot să sar niciodată cu parașuta“ la a fi instructor de parașutare a fost doar un pas – și multă voință de autodepășire.
După aproape doi ani de facultate de drept, Mirel a simțit că drumul lui în viață este altul. Întâlnirea cu preotul din satul său natal din Teleorman l-a determinat să urmeze facultatea de teologie.
Părintele Ilie a slujit la penitenciarul din Rahova, la casa de bolnavi de SIDA din Vidra, la azilul de bătrâni din Ciolpani și în prezent este preot al comunității de surzi din București. Nu s-a ferit să ajungă acolo unde este neputință și suferință pentru că acolo este cea mai mare nevoie de Dumnezeu. S-a atașat de fiecare om pe care l-a întâlnit și a trăit alături de el bucuria sau durerea.“Dumnezeu a rânduit un drum pentru fiecare din noi. Noi suntem datori să ne căutăm fiecare menirea noastră și, odată găsită, să facem tot ce putem pentru a aduce, în domeniul respectiv, un pic de lumină sau mângâiere.”
La azilul de bătrâni, Mirel avea trei persoane cu care îi era dificil să comunice deoarece acestea aveau deficiențe de auz și vorbire. Astfel, Mirel a decis să urmeze un master și un curs de limbaj mimico-gestual, pentru a elimina orice obstacol în comunicare.
"Când îi ești alături atât de mult timp, lupta lui devine și lupta ta. Mai ales pe ultima sută de metri, preotul are pe umerii săi o responsabilitate uriașă, o încredere totală din partea credincioșilor pe care trebuie să o onorezi."
Așa a ajuns, în 2013, preot la Biserica Sfântul Elefterie Vechi a comunității surzilor din capitală. Unde, mărturisește el, nu a avut cea mai caldă primire.
“Este foarte greu să intri în rândurile celor cu deficiențe, dar odată ajuns nu mai pleci niciodată din inima lor. La început am fost primit cu reticență, mi-au întors spatele și mi-au spus că nu vor mai veni la biserică. Au crezut că eu l-am dat cumva la o parte pe preotul care a slujit înaintea mea și i-am luat locul, atât de mult s-au atașat de preotul lor. În timp, le-am câștigat încrederea și sunt onorat să fiu primit de fiecare cu multă dragoste.
Sursa foto: Facebook/ Ministerul Apararii Nationale, Romania - www.mapn.roPersoanele cu deficiențe de auz sunt mai naturale, mai dezinvolte, nu se ascund după măști. Ei transmit exact ceea ce simt. Să știți că ei au mult mai multă credință ca noi și mai multă încredere în Dumnezeu. Paradoxal, ei “ascultă” mai mult și trăiesc mai intens.
Cei care cunosc astfel de persoane sigur îmi vor da dreptate.”
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp