Specii cu potențial major pentru sectorul cosmetic, și-au găsit casă în Dobrogea (galerie foto+video)

• În zona Dobrogei și-au găsit casă bună multe specii cu potențial major pentru sectorul cosmetic.
• Printre acestea, se numără cimbrișorul, crinul alb, măceșul și salvia.

Zona Dobrogei este foarte fertilă datorită solului și atmosferei. Marea diversifică flora întotdeauna și o ajută să se înrădăcineze, să prindă viață, în diverse forme sau specii de plante, având în vedere că discutăm despre vegetație.


În zona Dobrogei și-au găsit casă bună multe specii cu potențial major pentru sectorul cosmetic. Unele dintre cele mai importante sunt: lavanda, nalba, iasomia, cătina, toporașii, ghioceii, roinița, păducelul, plopul negru, cimbrișorul, crinul alb, măceșul și salvia.


Levănțica sau lavanda (Lavandula angustifolia Mill., sinonime: Lavandula officinalis Chaix, Lavandula spica L., Lavandula vera DC.) este o specie de plante din genul Lavandula, familia Lamiaceae. Este o plantă aromatică și medicinală, cu tulpini ramificate în tufă, înaltă de 30–50 cm, frunze mici, înguste și flori albastre parfumate. Originară fiind din regiunile calcaroase și muntoase mediteraneene, în România crește cultivată și înflorește toată vara.
În scopuri medicinale se recoltează numai florile detașate de pe axul inflorescenței, sau toată inflorescența, când corola nu este complet deschisă (Flores Lavandulaes). După recoltare se usucă la umbră, în strat subțire fără a fi presate, scrie Wikipedia.org.


Este un puternic aromatizant cu acțiune antiseptică locală și ușor antispastică datorită componentelor din uleiul volatile, calmant al sistemului nervos central, diuretic și colagog, iar florile au acțiune carminativă. Masajul cu oțetul obținul din florile de levănțică în caz de răceală, gripă și stări febrile.



Nalba mare (Althaea officinalis) este o plantă erbacee, bianuală sau perenă, din familia Malvaceae, cunoscută sub denumirile populare de : nalbă albă, nalbă bună, nalbă de câmp, nalbă de luncă, rujă
Plantă erbacee, bianuală sau perenă, cu tulpină dreaptă, înaltă de până la 1 m, ramificată și acoperită cu peri, cu flori mari de culoare roz-violacee cu vinișoare violete, frunze lung-pețiolate, verzi-albicioase și catifelate datorită perilor foarte deși. În flora spontană vegetează numai în zonele de câmpie, prin locuri ruderale, pe lângă drumuri, garduri și pe lângă zidurile caselor părăsite. Înflorește din iulie și până în septembrie.


În scopuri medicinale se recoltează florile în timpul înfloririi, frunzele se recoltează înainte de înflorire și rădăcinile, când planta este uscata, înainte de a îngheța pământul, până sfârșitul lui noiembrie, rădăcina nu se spală de pământ, se curata de coaja, apoi se taie în bucăți, se usucă la umbra în locuri uscate și aerisite, așezate în straturi subțiri, se păstrează în săculeți de pânză, în locații uscate și aerisite.


Are acțiune internă secretolitică pulmonară, antiinflamatoare a aparatelor respirator, renal și gastrointestinal, acțiune expectorantă și emolientă.



Iasomia este un gen de arbuști din familia Oleaceae, cu aproximativ 200 de specii, originare din regiunile tropicale și temperat calde are Lumii vechi. Majoritatea speciilor cresc cățărându-se pe alte plante.


În China din florile de iasomie se face ceai, dar componenta principală este ceaiul verde sau Oolong.
Ceaiul de iasomie consumat în exces poate produce reacții adverse, pentru ca are în conținut cafeina, trebuie consumat cu precauție de cei care au hipertensiune arteriala, probleme cu inima sau pe baza nervoasa.


Măceșul (Rosa canina) este foarte apreciat în medicina naturistă, în special datorită complexului de vitamine pe care îl conține: vitamina A, B1, B2, C, K, P, E.


Măceșul este un rezervor de vitamine pentru organismul uman. Ceaiul de măceșe tratează intoxicațiile, diarea, afecțiunile hepatice, febra, viermii intestinali (în acest caz, și pulberea de măceșe este foarte eficientă), palpitațiile. Afecțiunile rinichilor și ale vezicii urinare pot fi tratate cu ajutorul ceaiului de semințe de măceș.


Elixirul de măceș este recomandat în tratarea bronșitei cronice și a tusei de bătrânețe.


Salvia reprezintă o plantă medicinală recomandată ca remediu natural în tratarea și vindecarea hipertensiunii arteriale, afecțiunilor intestinelor și stomacului, ale măduvei spinării, inflamațiilor căilor respiratorii, oboselii fizice și psihice, nervozității, dar și în stimularea menstruației, febră, stres, tonus sexual scăzut, afte, stomatite, ulcerații ale pielii, tuse, bronșită, abcese dentare, celulită.


Ceaiul de salvie, băut mai des, fortifică întregul organism, ne ferește de atacuri de apoplexie și are un efect foarte favorabil asupra paraziților.
În combaterea transpirației nocturne este singura plantă medicinală, în afara levănțicii, care ne vine în ajutor, ea vindecă maladia care provoacă această transpirație în timpul nopții.


Medicii o recomandă în spasme, afecțiuni ale măduvei spinării, dereglări glandulare și tremurul membrelor.


Ceaiul are un efect benefic și asupra ficatului bolnav, înlătură balonările, are acțiune depurativă.

Salvia este foarte eficientă în tratarea bolilor specifice femeilor: probleme ale organelor pelviene (băi de șezut cu salvie), dar și în bolile specifice bărbaților: probleme de sterilitate și impotență (ceaiul din frunze de salvie sau ceai din flori de salvie mărunțite).

Ceaiul de salvie este recomandat în uz extern, în vindecarea bolilor de gât (amigdalită), abceselor dentare, inflamațiilor cavității bucale. Mirosul neplăcut al gurii poate fi combătut cu gargarisme cu ceai de salvie de patru-cinci ori pe zi sau chiar și mai multe ori pe zi.


Roinița este o plantă meliferă și inflorescența ei este vizitată de numeroase insecte; de asemenea din cauza mirosului pronunțat care atrage albinele este folosită de apicultori atunci când capturează un roi (se freacă pereții stupului) sau când vor să unifice două familii; de aici și denumirea plantei (de la roi de albine).


Roinița reprezintă o plantă medicinală cunoscută pentru efectele ei terapeutice asupra afecțiunilor stomacului (calmează spasmele stomacale, elimină gazele din stomac), calmează stările nervoase, înlătură diareea, mărește secreția biliară, echilibrează digestia, stimulează pofta de mâncare și trateaza hipertiroidia (3 căni de ceai dupa mesele principale).


Ceaiul preparat din frunze de roiniță, dar și cel preparat din flori de roiniță ajută la calmarea durerilor de cap, tratarea amețelilor, pierderea temporară a cunoștinței. Pentru o eficiență maximă acest ceai trebuie administrat în fiecare zi.

Roinița mai poate fi utilizată și pentru vindecarea rănilor (sub formă de băi) datorită proprietății acestei plante de cicatrizant, dar și la tratarea diskineziilor biliare .




Sursa foto: wikipedia.org
Sursa video: Youtube/ La Gradina Ritei