Comorile Constanţei Stradela Vântului, tărâmul de poveste dintre mahalale

Peninsula, locul în care găsim cele mai multe dintre comorile Constanţei, păstrează încă secrete, chiar şi pentru cei care-şi duc traiul de zi cu zi în oraşul bătut de vântul venit dinspre Marea cea Mare.

În drumurile noastre observăm locuri, clădiri sau chiar străzi pe lângă care istoria n-a trecut, ci s-a oprit. Locuri de poveste. Un astfel de spaţiu de basm este şi stradela Vântului, o stradă „minionă“ situată între străzile Callatis şi Karatzali.

În documentele oraşului, stradela Vântului apare pentru prima dată în 1912. Se spunea atunci că îngusta cale de acces „începe din str. Mircea până în str. Marcu Aureliu“ şi avea nevoie de patru table pentru numerotare stradală. Şi în 1913 apare mica stradă în documentele Primăriei Constanţa, aflate în patrimoniul Serviciului Judeţean Constanţa al Arhivelor Naţionale. De altfel, stradela Vântului poate fi văzută şi în hărţile oraşului din 1921 şi 1936.
Dar, înainte de 1912, nici semn de stradela cu poveste.

S-a vehiculat că celebrul Hans Christian Andersen, autorul basmelor copilăriei noastre, ar fi venit la Constanţa şi, fascinat de străduţa de la mal de mare, ar fi descris-o în operele sale. Nimic mai fals, spun istoricii români. Dr. Doina Păuleanu, directorul Muzeului de Artă, spune că Andersen a venit la Constanţa mult înainte de prima dovadă a existenţei stradelei, atunci când oraşul nostru avea doar câteva străzi pietruite. „Am citit ce a scris despre Constanţa, despre un hangiu, dar nicidecum despre stradelă. Ea despărţea mahalaua armeană de cea greacă. De fapt, pentru că rămăsese spaţiu mare între casele de pe străzile Callatis şi Karatzali, stradela a fost tăiată pentru a se mai construi şi alte imobil“, spune Doina Păuleanu.

Arhitectul Radu Cornescu consideră că stradela a „supravieţuit“ datorită caselor din zonă. „Pe stânga stradelei este fosta Prefectură a Poliţiei, iar mai jos, o casă, declarată monument istoric, proiectată de arhitectul Grigore Cerchez. Pe partea dreaptă, este o casă în care a locuit Marin Ionescu-Dobrogianu. Date fiind valoarea şi frumuseţea caselor, nu au mai fost demolate pentru a lărgi strada. Oricum, fiind foarte abruptă, pe stradelă nu circulau mijloace de locomoţie“, explică arhitectul Cornescu.
Rămasă a Constanţei, stradela de poveste este una dintre comorile uitate ale oraşului. Un loc cu parfum de epocă.
 
Sursa: voceaconstantei.ro